Mă gândesc la cea mai minunată lucrare a lui Dumnezeu: omul! Şi nu pot să nu mă întreb: Ce culoare a preferat Dumnezeu pentru veşmântul creaţiei Sale? Răspunsul este tot atât de simplu precum culoarea aleasă: alb. De ce? Să fie oare pentru că albul simbolizează puritatea, curăţia, inocenţa, lumina. Într-un cuvânt desăvârşirea!
Dumnezeu m-a chemat în lucrarea Sa şi El m-a însoţit întotdeauna. Expresia „oameni care umblă cu îngerii” nu mi se pare ciudată, pentru că eu merg la pas cu îngerii încă de când am devenit evanghelist cu literatură. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a ales pe mine în cele mai întunecate ore ale vieţii mele ca să devin lucrătorul Lui. Eu mă încred în făgăduinţa Lui că va fi cu noi până la sfârşitul veacului.
Deşi această formă de sclavie a fost dăunătoare oamenilor, totuşi cea mai urâtă formă de sclavie este aceea a păcatului care subjugă tot mai multe suflete inocente, care nu vor putea niciodată să se elibereze printr-un război civil sau prin vreo acţiune umană. Singura cale de eliberare este ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, schimbând robia păcatului cu „robia” neprihănirii.
Nicio limbă nu poate descrie, nicio pană nu poate zugrăvi puterea şi maiestatea lui Hristos. Gloria Tatălui celui veşnic îl învăluie pe Fiul Său. Strălucirea prezenţei Sale umple cetatea lui Dumnezeu şi se răsfrânge dincolo de porţi, cuprinzând tot pământul.
M-am gândit apoi ce s-ar fi întâmplat dacă nu ascultam de îndemnul Duhului. Întotdeauna calea trasată de Dumnezeu este cea mai sigură şi aduce rezolvare, pace şi bucurie. Dacă astăzi te confrunţi cu „un nor” sau cu „o furtună”, te îndemn să alegi calea lui Dumnezeu: „Biruieşte răul prin bine.”
