Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, ca marele-preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.
Evrei 9:24-26
Iată ceva care s-ar putea să te surprindă – pe mine m-a surprins. În 1840, cu patru ani înainte de Marea Dezamăgire, Josiah Litch a început să dezvolte ideea unei judecăți necruțătoare înaintea venirii Domnului. El spunea: „Niciun tribunal uman nu s-ar gândi să execute un condamnat înainte de pronunțarea sentinței; cu atât mai puțin Dumnezeu.”
A început să-și publice ideile în 1841, dar ideea nu a captivat imaginația la fel de mult ca gândul la a doua venire în sine.
Mulți oameni cereau acum o dată specifică pentru revenirea lui Isus. Miller a spus doar: „Undeva între 21 martie 1843 și 21 martie 1844”, sub presiunea adepților săi.
Când a trecut data de 21 martie 1844, el a continuat să studieze un alt calendar evreiesc și a stabilit o nouă dată: 18 aprilie. Dar când și această dată a trecut, el și-a mărturisit greșeala și și-a exprimat dezamăgirea. Însă el credea că momentul era aproape, „chiar la ușă”.
În august 1844, un bărbat pe nume Samuel Snow a prezentat o nouă dată stabilită: 22 octombrie 1844, data Zilei Ispășirii evreiești. Această zi părea să trezească interesul oamenilor mai mult decât oricare alta până atunci. A devenit data acceptată de întreaga mișcare. Oamenii refuzau să-și strângă recoltele sau să-și facă planuri. Le cereau altora să-i ierte și încercau să trăiască în dragoste și pace, ca și cum ar fi trăit ultimele zile pe pământ. Au făcut toate acestea cu multă credință și așteptare, convinși fiind de cea de-a doua venire.
Josiah Litch, însă, nu era hotărât în a accepta această dată.
Doamne al iubirii, Tu Îți cunoști scopurile. Trebuie să fi fost atât de bucuros când ai văzut oamenii trăind în iubirea Ta, căutând adevărul Tău, așteptând ziua cea mare, chiar dacă unii Te-au înțeles greșit. Astăzi, când încerc să înțeleg cuvântul Tău și uneori ratez ocazia, mă rog să pot face la fel: să trăiesc cu iubire, nu încercând să am dreptate, ci să fiu cu Tine.
