În jurul fiecărei familii există un cerc sacru, ce trebuie păzit cu grijă. Nimeni altcineva nu are vreun drept în acest cerc sfânt. Soţul şi soţia trebuie să fie totul pentru celălalt. Soţia nu trebuie să aibă secrete faţă de soţul ei şi să le aducă la cunoştinţa altora, şi nici soţul nu trebuie să aibă secrete faţă de soţia sa, pe care să le împartă cu alţii.
Fericirea noastră depinde de modul în care cultivăm dragostea, compasiunea şi adevărata politeţe unul faţă de celălalt. Motivul pentru care în lumea noastră există atât de mulţi bărbaţi şi femei cu inimi insensibile este acela că adevărata afecţiune a fost privită ca o slăbiciune, fiind descurajată şi reprimată.
Părinţii care îl pun pe Dumnezeu pe primul plan în familia lor, care îşi învaţă copiii că frica de Domnul este începutul înţelepciunii, Îi dau slavă lui Dumnezeu înaintea îngerilor şi a oamenilor prin faptul că prezintă lumii o familie ordonată, disciplinată, o familie care Îl iubeşte şi Îl ascultă pe Dumnezeu şi nu se răzvrăteşte împotriva Lui.
Atunci când studiem Scripturile, trebuie să ne exercităm toate puterile minţii şi să ne punem la lucru gândirea ca să înţelegem, atât cât putem ca muritori, lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. Totuşi nu trebuie să uităm că o ascultare şi o supunere ca ale unui copil constituie adevărata atitudine a celui care vrea să înveţe.
Cei care se străduiesc să respecte toate poruncile lui Dumnezeu vor în tâmpina opoziţie şi batjocură şi vor rezista numai prin puterea lui Dumnezeu. Pentru a trece de încercarea care le stă în faţă, ei trebuie să înţeleagă voia lui Dumnezeu, aşa cum este prezentată în Cuvântul Său.
Dumnezeu S-a revelat oamenilor în adevărurile Cuvântului Său. Pentru toţi cei care le acceptă, ele sunt un scut împotriva amăgirilor lui Satana. Neglijarea acestor adevăruri a creat condiţiile apariţiei relelor atât de răspândite în prezent în lumea religioasă.
Pentru mulţi, Biblia este ca o candelă fără untdelemn, pentru că şi-au îndreptat minţile spre canalele credinţei speculative, care aduc neînţelegere şi confuzie. Lucrarea înaltei critici, de disecare, de speculare, de reconstrucţie, distruge credinţa în Biblie ca revelaţie divină.
Ştiinţa descoperă neîncetat noi lucruri care ne uimesc, dar cercetările nu aduc nimic care, înţeles corect, să vină în conflict cu revelaţia divină. Natura şi Scriptura aruncă lumină una asupra celeilalte. Ele ne familiarizează cu Dumnezeu, învăţându-ne câte ceva despre legile prin care lucrează El.
Adevărata educaţie superioară se obţine prin studierea şi împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar când Cuvântul Său este lăsat la o parte în favoarea unor cărţi care nu conduc la Dumnezeu şi la împărăţia cerurilor, educaţia dobândită este pe nedrept numită astfel.
Când contemplăm lucrurile măreţe din Cuvântul lui Dumnezeu, privim într-o fântână care se lărgeşte şi se adânceşte sub privirile noastre. Lărgimea și adâncimea Scripturii depăşesc cunoştinţele noastre. În timp ce privim, orizontul ni se lărgeşte. Înaintea noastră se întinde o mare nesfârşită, neţărmurită.
