După cum, după noaptea teribilă de chin şi dezamăgire, ucenicii lui Isus s-au bucurat „când au văzut pe Domnul”, tot aşa s-au bucurat şi cei care îşi puseseră încrederea în a doua Lui venire. Ei aşteptaseră ca El să Se arate în slavă, pentru a le da răsplata slujitorilor Săi.
După înălţarea Lui la cer, Mântuitorul trebuia să-Şi înceapă lucrarea ca Mare-Preot. Pavel spune: „Hristos n-a intrat intr-un locaş de închinare făcut de mână omenească după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu” (Evrei 9:24).
Dumnezeu Îşi condusese poporul în marea mişcare adventistă. Puterea şi slava Sa o însoţiseră, iar El nu putea permite ca ea să se încheie în întuneric şi dezamăgire şi să fie defăimată ca o agitaţie falsă şi fanatică. El nu avea să lase ca profeţia Lui să rămână învăluită de îndoială şi nesiguranţă.
Dacă părinţii ar putea fi ajutaţi să vadă rezultatele acţiunii lor şi dacă ar putea vedea că, prin exemplul şi prin învăţătura lor, perpetuează şi amplifică fie puterea păcatului, fie puterea neprihănirii, cu siguranţă că ar avea loc o schimbare. Mulţi ar rupe vraja tradiţiei şi a obiceiului.
Domnul vrea ca voi şi membrii familiilor voastre să fiţi creştini în sensul deplin al cuvântului şi să daţi mărturie prin caracterele voastre despre puterea sfinţitoare a adevărului. Dacă v-aţi forma astfel de caractere, faptele voastre ar trece testul judecăţii.
Influenţa noastră asupra altora nu depinde atât de mult de ceea ce spunem, cât de ceea ce suntem. Oamenii pot să combată şi să desconsidere logica noastră, se pot împotrivi şi apelurilor noastre, dar o viaţă plină de iubire dezinteresată este un argument căruia nu i se pot împotrivi.
Viaţa ta în lumea aceasta nu este una de plăceri, ci de durere; şi, dacă nu te vei îndoi de Isus, ci vei crede că El a murit ca să te mântuiască, dacă vei veni la El exact aşa cum eşti, dacă te vei preda Lui şi te vei prinde de făgăduinţele Sale prin credinţă vie, El va fi pentru tine tot ce-ţi poţi dori.
Orice distracţie la care poţi participa cerând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ei cu credinţă nu va fi periculoasă. Însă orice distracţie care te descalifică pentru rugăciunea tainică, pentru devoţiunea la altarul rugăciunii sau pentru participarea la întâlnirea de rugăciune nu este sănătoasă, ci periculoasă.
În fiecare familie ar trebui să existe un timp fix pentru închinarea de dimineaţă şi de seară. Cât de potrivit este ca părinţii să-şi adune copiii în jurul lor înainte de masa de dimineaţă ca să-I mulţumească Tatălui ceresc pentru protecţia Sa din timpul nopţii şi ca să-I ceară ajutor, îndrumare şi ocrotire pentru acea zi!
Aşa-numita cultură care nu-l face pe tânăr respectuos cu părinţii, capabil să le aprecieze virtuţile, răbdător cu defectele lor şi gata să le împlinească nevoile, care nu-l face atent, delicat, generos, serviabil şi politicos cu toţi, fie ei tineri, bătrâni sau oameni nenorociţi, este un eşec.
