N-a fost voia lui Dumnezeu ca israeliţii să rătăcească patruzeci de ani în pustie. El dorea să-i ducă direct în ţara Canaanului şi să-i stabilească acolo ca popor sfânt şi fericit. Dar „n-au putut să intre din pricina necredinţei lor” (Evrei 3:19). Ei au murit în pustie din cauza neascultării şi apostaziei lor şi alţii au intrat în ţara promisă.
În curând, porţile cerului se vor deschide larg pentru a-i primi pe copiii lui Dumnezeu, iar de pe buzele împăratului slavei va ajunge până la urechile lor, asemenea unei melodii armonioase, binecuvântarea: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”
În final, victoria a fost câştigată. Armata care mergea după drapelul cu inscripţia: „Poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus” a avut un strălucit triumf. Soldaţii lui Hristos erau aproape de porţile cetăţii, iar cetatea L-a primit cu bucurie pe împăratul ei. Împărăţia păcii, bucuriei şi neprihănirii veşnice a fost întemeiată.
Rugăciunile fierbinţi ale poporului Său vor primi răspuns, fiindcă Lui Îi place ca poporul Său să-L caute din toată inima şi să depindă de El pentru eliberare. El va fi căutat ca să facă aceste lucruri pentru poporul Său şi Se va ridica pentru a le fi ocrotitor şi răzbunător.
Curajul, tăria morală, credinţa şi încrederea absolută în puterea lui Dumnezeu de a mântui nu vin într-o clipă. Aceste virtuţi cereşti se obţin prin experienţa anilor. Printr-o viaţă de străduinţă sfântă şi de aderare fermă la ceea ce este bine, copiii lui Dumnezeu îşi pecetluiesc destinul. Asaltaţi de ispite fără număr, ei ştiu că trebuie să reziste neclintiţi sau să fie învinşi.
eşi copiii lui Dumnezeu vor fi înconjuraţi de inamici decişi să-i anihileze, ei nu sunt îngroziţi de persecuţia pe care s-ar putea să o suporte pentru adevăr, ci se tem că nu s-au pocăit de toate păcatele şi că, din cauza vreunui defect din caracterul lor, nu se va împlini făgăduinţa Mântuitorului: „Te voi păzi... de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă”
Dacă aceşti oameni ar fi ştiut că lucrarea Domnului Hristos din sanctuarul ceresc se va încheia atât de curând, cât de diferită ar fi fost purtarea lor, cu câtă stăruinţă ar fi vegheat! Stăpânul, prevăzând lucrul acesta, le-a dat avertizări la vreme, poruncindu-le să vegheze. El le spune clar despre caracterul neaşteptat al revenirii Sale.
Trebuie să cercetăm bine temelia credinţei noastre, pentru că va trebui să aducem dovezi biblice. Această rătăcire se va răspândi şi va trebui să ne luptăm cu ea faţă în faţă, iar dacă nu suntem pregătiţi pentru aceasta, vom fi prinşi în capcană şi biruiţi.
Niciun om nu poate să-I slujească lui Dumnezeu fără să atragă asupra lui opoziţia oştilor întunericului. Îngerii răi îl vor asalta, alarmaţi că influenţa lui le ia prada din mâini. Oamenii răi, mustraţi de exemplul lui, se vor alia cu îngerii răi, încercând să-l despartă de Dumnezeu prin ispite. Când acestea nu reuşesc, ei se folosesc de constrângere, pentru a-i forţa conştiinţa.
Pe măsură ce controversa se extinde şi mintea oamenilor este atrasă către Legea lui Dumnezeu călcată în picioare, Satana se agită. Puterea care însoţeşte mesajul nu va face decât să-i înfurie şi mai mult pe cei care i se împotrivesc. Preoţii şi pastorii vor face eforturi aproape supraomeneşti să oprească lumina, ca nu cumva să lumineze peste turma lor.
