O forţă de a cărei influenţă păcătosul nici nu este conştient lucrează asupra sufletului, trezeşte conştiinţa, şi schimbă comportarea. Şi pe măsură ce Hristos atrage privirea către cruce, spre a contempla pe Cel străpuns de păcatele noastre, conştiinţa este trezită spre a lua seama la poruncile legii.
Isus este oaspetele păcătoşilor. Dacă nu ar fi aşa, atunci tu şi cu mine nu am putea avea nici o speranţă. Nu-i aşa că e un lucru minunat că Isus este binevoitor să fie oaspetele păcătoşilor? Aceasta este o veste bună; este vestea cea bună a evangheliei lui Hristos.
Parcă te amuză gândul că Zacheu, şeful serviciului de percepţie a taxelor, s-a întrecut cu copiii să apuce un loc într-unul din pomii de pe marginea drumului. Dar lui Zacheu nu-i mai păsa de aparenţe. Aceasta demonstrează un lucru deosebit de important. Când e vorba de o chestiune de viaţă şi de moarte, jena, falsa demnitate şi orice altceva dispar.
Convertirea este întotdeauna lucrarea lui Dumnezeu şi nu a noastră. La naşterea din nou, în loc să mai fim vrăjmaşii lui Dumnezeu, noi suntem slujitorii Lui. Noi avem acum o plăcere pentru lucrurile spirituale pe care, când eram în vrăjmăşie cu Dumnezeu, le consideram o nebunie.
Ceea ce duce la creşterea noastră în credinţă este a-L cunoaşte pe Isus, care vrea să fie prietenul nostru cel mai bun. Rezultatele vor apare şi ele ca urmare a locuirii Sale în viaţa noastră spirituală.
Predarea, consacrarea adevărată nu înseamnă renunţarea la anumite lucruri. Predare însemnă renunţarea la ideea că există vreo altă posibilitate de a te scăpa de toate aceste lucruri, în afară de următoarea: să vii la Hristos aşa cum eşti. Noi trebuie să ne predăm pe noi înşine lui Isus.
Creştinul săvârseşte ceea ce este drept pentru că este creştin, şi nu pentru a deveni creştin. Începutul unei adevărate vieţuiri creştine este marcat de această renunţare la încercările zadarnice de a da roade bune prin eforturi personale.
Domnul a zâmbit şi i-a zis: „Acum eşti cel mai bine pregătit Moise.” Numai când şi-a dat seama de neputincioşia sa, a reuşit Moise să scoată pe Israel din robie. Poporul, la rândul lui, a trebuit să înveţe aceiaşi lecţie. Dumnezeu le-a zis: „Voi nu trebuie să luptaţi în acest război. Domnul însuşi va lupta pentru voi.”
Dacă nu-ţi este clar ce înseamnă a sta lângă Isus, aş dori să-ţi reamintesc că orice lucru care-ţi este neclar pe tărâm spiritual, poate fi desluşit printr-o întreită legătură cu Isus: Prin studiu biblic - ascultând sfatul Domnului; prin rugăciune - vorbind deci Domnului; şi prin conlucrare - mărturisind pe Domnul înaintea semenilor noştri.
Noi nu suntem împotriva moralităţii. Moralitatea este o trăsătură de valoare. Ea te va feri de închisoare, de amenzi, şi de a zace în şanţ. Dar moralitatea nu înseamnă creştinism, şi ea nu te poate duce în cer. Singurul fel prin care cineva poate ajunge la neprihănire este printr-o legătură continuă cu Isus.
