Noi nu suntem propriii noștri stăpâni. Noi doar ne putem alege stăpânul. Fie că acceptăm harul lui Dumnezeu, și credem în El, fie că Îl respingem și suntem pierduți.
Dumnezeu a retras de la Isus orice rază vizibilă de lumină, dragoste şi slavă. Dar El era încă acolo! Isus a câştigat biruinţa numai prin a se supune voinţei Tatălui. În Ghetsemani şi pe cruce Isus S-a bazat numai pe dovezile dragostei Tatălui primite mai înainte.
Eforturile noastre pentru a grăbi creşterea sau consacrarea noastră nu pot da roade. Tot ce putem face este a căuta să-L cunoaştem pe Isus, şi părtăşia cu El, şi să credem că El va sfârşi în noi buna lucrare pe care a început-o. Numai El este Acela care ne poate conduce la o deplină consacrare.
Tot ceea ce este de valoare în ochii lui Dumnezeu: neprihănirea, pacea, credinţa, biruinţa, viaţa veşnică, şi însăşi consacrarea noastră, toate acestea nu pot fi dobândite decât pe o singură cale - printr-o legătură personală cu Hristos, Acela de la care vine orice dar de preţ.
Să nu credem însă că trebuie ca mai întâi să fii pe deplin transformat ca să poţi fi acceptat de Dumnezeu. Iacov a fost acceptat de Dumnezeu la Betel. Noi vorbim aici de lucrarea de transformare pe care o săvârşeşte Duhul lui Dumnezeu.
Ni se spune că după acea noapte de luptă la Iaboc, Iacov a fost un alt om. Aceasta s-a întâmplat la douăzeci de ani după convertirea lui. De abia la Iaboc a fost dezrădăcinată din viaţa acestui om încrederea în sine. Tocmai acolo a descoperit Iacov valoarea dependenţei absolute de Dumnezeu începând din acel moment şiretenia n-a mai avut loc în viaţa acestui om.
Biruinţa pe care Iacov nu reuşise s-o câştige timp de atâţia ani prin eforturi personale, i-a fost acordată prin credinţă şi predare de sine în zorii unei zile la pârâul Iaboc. Şi noi putem câştiga biruinţa în lupta cu păcatul pe aceeaşi singură cale a credinţei şi predării.
Iacov a ieşit infirm din această luptă, şi această infirmitate l-a însoţit în tot restul vieţii. Şi noi vom fi conştienţi de realitatea acestei lupte. Este posibil să nu realizezi în mod exact momentul convertirii tale, dar va fi imposibil să treci printr-o criză de genul celei prin care a trecut Iacov la Iaboc fără să fi conştient de aceasta.
Mântuirea nu se bazează pe un jurământ pe care noi îl luăm faţă de Dumnezeu, ci pe jurământul pe care El deja l-a făcut în privinţa noastră. O credinţă adevărată ne va conduce la a iubi pe Dumnezeu şi la a ne încrede în El indiferent de ceea ce ni s-ar întâmpla.
Îngerii lui Dumnezeu suiau şi coborau acea scară. Scara Îl reprezenta pe Isus. Isus era singura legătură dintre cer şi pământ. Isus era încă lângă el. Isus încă îl iubea. Isus venise la el în timp de grea nevoie, şi El este gata să facă lucrul acesta pentru oricine este dispus să accepte harul Său.
