Ce este cu neputință pentru om este cu putință la Dumnezeu. Cât de mulțumitori putem fi pentru că avem un Dumnezeu care face tot ce poate ca să ne deschidă ochii, să vedem ce valoare au lucrurile pe care ne bazăm, și să ne arate nevoia noastră de EL, indiferent de succesul nostru aparent.
Este nevoie de o convertire adevărată nu o dată la câțiva ani, ci zilnic. Această convertire aduce pe om într-o relație nouă cu Dumnezeu. Lucrurile vechi, patimile firești, tendințele spre rău, moștenite ori cultivate, vor dispărea, iar noi vom fi reînnoiți și sfințiți.
Prietene, cât timp a trecut de când ți-ai luat ultima dată timp ca să meditezi, să te gândești în mod serios la problema mântuirii? Ceea ce contemplăm, la ceea ce medităm, acea vom fi până la urmă.
O, dacă am putea întipări în mințile noastre adevărul că tot ceea ce are valoare în lumea aceasta va lua sfârșit la revenirea lui Isus! Nimic din această lume nu va mai fi important atunci, absolut nimic! Nimic din toate acestea nu va fi important când El va veni a doua oară.
Este posibil ca viața de creștin să devină insuportabil de grea pentru că noi tindem să ne măsurăm mereu cu noi înșine și astfel ne luăm privirea de la lsus. Ni se pare greu să privim la lsus, să acceptăm că „nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.”
Trebuie să recunoaștem că, dacă primim Cuvântul lui Dumnezeu, în nici un caz nu putem privi la noi înșine pentru vreo speranță de mântuire. Tot ce putem face este să acceptăm darurile Sale.
Este foarte posibil ca eu să cred că există Dumnezeu și încă multe alte lucruri în legătură cu El, așa cum fac și demonii, dar să nu am încredere în El. Cât de larg putem noi deschide poarta cea îngustă și strâmtă? Cât loc putem face?
Ceea ce face ca să fie greu să fim mântuiți este faptul că nu venim la Isus, și nu continuăm a veni mereu la El pentru mântuire. Ceea ce face această problemă atât de grea este că nouă ni se pare mereu greu să tot venim la Isus. Aceasta cere o luptă. Biblia o numește lupta cea bună a credinței.
Dacă aleg să fiu mântuit, împotriva mea îl am doar pe Satana și o minoritate de o treime din îngeri, care strigau după îndurare în prezența lui Isus, și, cu care Isus mi-a promis că se va lupta în locul meu. Nu este de mirare că e greu să fii pierdut!
Dumnezeu nu poate ierta păcatul, dar, din cauza crucii El poate ierta pe păcătoși. Dacă cineva înțelege cât de puțin din acest adevăr, cum va putea el trece oare peste acest uriaș obstacol, spre pierzare?
