Dacă eu mă încred în Tatăl meu ceresc, dacă el mă invită să mă supun călăuzirii Sale, să mă predau Lui, oare nu voi fi eu în siguranţă în mâinile Sale? Încrederea deplină în Dumnezeu este singurul fel de libertate adevărată.
Însuşi Isus a vorbit de numai doi stăpini, şi de faptul că nu poţi să-i slujeşti pe amândoi. Întotdeauna este vorba de unul sau de celălalt. Fiecăruia dintre noi ni se oferă astăzi posibilitatea de a alege cine ne va stăpâni viaţa.
Adesea noi trebuie să ne plecăm pe genunchi şi să plângem la picioarele lui Isus din cauza lipsurilor şi greşelilor noastre, dar noi nu trebuie să ne descurajăm. Chiar atunci când suntem înfrânţi de vrăjmaş, noi nu suntem lepădaţi.
Atunci când omul se hotărăşte în inima lui să asculte de Dumnezeu, când se depun eforturi pentru realizarea acestui scop, Isus acceptă această dispoziţie şi orice efort manifestat în această direcţie ca tot ceea ce putem face noi, şi completează lipsurile noastre cu propriile Sale merite divine.
Este dureros de umilitor să admiţi că nu poţi birui păcatul, că nu poţi asculta şi că nu poţi dovedi neprihănire, şi că Isus trebuie să facă aceasta pentru tine. Dar noi nu-L vom putea urma pe Isus cu adevărat decât dacă vom lua pe umerii noştri această cruce a umilinţei.
Dumnezeu ne invită să predăm voinţele noastre în orice privinţă cu excepţia continuării legăturii cu El. Noi suntem întotdeauna liberi să alegem dacă vrem să continuăm a-L căuta. Noi nu vom pierde niciodată posibilitatea de a alege în privinţa aceasta.
Numai pentru că noi nu vom fi exact cum a fost Isus nu înseamnă că noi nu putem să ascultăm cum a ascultat Isus. Depinzând de Isus aşa cum El a depins de Tatăl Său noi vom putea câştiga biruinţa.
Ori de câte ori cineva încearcă să dea păcatul afară din viaţa sa prin propria lui putere, el va sfârşi mai rău decât înainte. El poate că nu se va întoarce din nou la muzica rock, dar el poate deveni foarte mândru de realizările sale. Și mândria este cel mai grozav dintre toate păcatele.
Singurul fel de ascultare pe care noi îl putem produce prin forţe proprii este o ascultare exterioară. Aceasta nu este o ascultare reală. Ascultarea adevărată vine numai de la Hristos, ca rezultat al legăturii cu El.
Dacă vom avea acea legătură continuă de credinţă în Isus, noi vom fi schimbaţi după chipul Său, în aşa fel încât să fim ascultători - începând din inimă şi sfârşind cu aparenţele.
