Dacă noi vom depinde de puterea lui Dumnezeu şi nu de puterea noastră noi vom ajunge să cunoaştem biruinţa deplină şi toate lucrurile pot fi făcute noi acum. Ori de câte ori vom depinde de puterea noastră noi vom suferi insuccesul.
Dumnezeu nu ne-a făgăduit niciodată că se va căuta pe El însuşi pentru noi. El n-a promis că va studia Biblia în locul nostru, că se va ruga în locul nostru şi că va mărturisi în dreptul nostru. Dar El a promis că va lupta împotriva Satanei în dreptul nostru.
„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta” 1 Tesaloniceni 5:23-24
„Prin legătura cu Hristos, prin rugăciune şi studiul marilor şi preţioasele adevăruri ale Cuvântului Său, noi vom fi hrăniţi aşa cum sunt hrănite nişte suflete flămânde; şi după cum se întâmplă cu cei însetaţi după apa fizică, tot aşa şi noi vom fi reîmprospătaţi la fântâna vieţii.”
Pacea nu vine ca rezultat al biruinţei - biruinţa vine ca rezultat al păcii. Simţământul că eşti respins este ceea ce te face victima păcatului şi nereuşitei. Acceptarea plină de iubire pavează drumul pentru creştere.
Isus Hristos a fost făcut pentru noi înţelepciune, şi neprihănire, şi sfinţire, şi răscumpărare. Aceste daruri nu sunt doar puse în contul nostru în nişte recorduri din ceruri. Ele includ lucrarea lui Dumnezeu în noi.
Sunt mulţumitor că Isus a fost făcut pentru noi înţelepciune. Vă rog să notaţi că nu există înţelepciune departe de Isus. Nouă nu ni se dă înţelepciunea ca un lucru separat în sine însuşi - înţelepciunea este în Isus. El a fost făcut înţelepciune pentru noi.
O corectă folosire a puterii de voinţă constă în a alege să răspundem lui Dumnezeu când El bate la uşa inimii noastre pentru părtăşia cu noi. Dacă noi vom alege să facem aceasta, Dumnezeu va demonstra în vieţile noastre, că El poate realiza şi voinţa şi înfăptuirea cu privire la lupta împotriva păcatului.
Ascultarea este numai prin credinţă deoarece ascultarea este un rod al credinţei, iar rodul este întotdeauna spontan, întotdeauna rezultatul unei cauze. Roada nu se obţine niciodată prin a te strădui să dai roade. Roada vine prin unirea cu viţa.
