Devoțional Zilnic

D

Nu trebuie să citeşti prea mult din cartea Apocalipsei ca să dai peste expresii de genul: „cel ce va birui”. Biruinţa este punctul culminant la care ajungem în studiul nostru biblic. Aceasta este realitatea zilelor din urmă pentru poporul care trăieşte chiar înaintea revenirii lui Isus.

El este exemplul nostru. El a venit să ne arate cum să trăim o viaţă de dependenţă faţă de o altă putere. Puterea de care El S-a folosit pentru a trăi viaţa Lui desăvârşită a venit de sus, şi nu dinlăuntrul Lui.

Păcatul este respingător pentru acela care rămâne în Hristos. De aceea Satana vine cu ceva care să ne poată atrage atenţia de la Isus. Noi nu vom putea avea biruinţă decât dacă vom rămâne în Hristos şi dacă ne vom ţine atenţia îndreptată asupra Lui.

Dacă descoperim că un anume păcat ne atrage, putem să fim siguri că, cumva, ne am desprins de Dumnezeu şi nu mai depindem de El ci de noi înşine. Aceasta este starea în care ispita are putere asupra noastră. Dar biruinţa va veni în mod natural dacă noi vom depinde de Dumnezeu.

Dacă vom rămâne în Hristos, simţămintele noastre, întocmai ca şi faptele noastre, vor fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă o biruinţă care să privească numai schimbarea aparenţelor, şi să nu facă nimic în privinţa simţămintelor, gândurilor şi scopurilor.

Ori de câte ori noi suntem în Hristos, adică în legătură cu El, şi depinzând de puterea Lui, noi vom fi nişte făpturi noi. Este privilegiul fiecăruia dintre noi astăzi de a fi în Hristos, atâta timp cât noi alegem să depindem de puterea lui Hristos.

Noi n-avem de săpat nici o fântână - fântâna a fost deja săpată. Tot ceea ce trebuie să facem este să venim şi să acceptăm bogăţiile harului Său.

Dacă noi am ales în mod deliberat să ne plasăm sub călăuzirea Lui zi după zi, căutând legătura cu El, El ne va conduce la totală şi continuă dependenţă de puterea Sa. Creşterea în viaţa creştină este în esenţă o creştere ce se traduce prin a învăţa să stăm într-o cât mai constantă dependenţă de Isus.

Satana depune eforturi constante ca să ne determine să ne luăm privirile de la Hristos, aşa încât El să nu mai poată să-Şi aducă la îndeplinire voinţa Sa în vieţile noastre. Satana ştie că dacă ne va determina să ne luăm privirile de la Hristos şi să le aţintim la noi înşine, suntem ai lui.

„Dacă tu te vei preda Lui, şi-L vei accepta ca Mântuitor, atunci, indiferent cât de păcătoasă a fost viaţa ta, tu vei fi socotit neprihănit prin meritele Lui. Caracterul lui Hristos este prezentat în locul caracterului tău, şi tu eşti acceptat înaintea lui Dumnezeu ca şi cum nu ai fi păcătuit.”