Întreita solie îngerească ne reaminteşte că a sosit ceasul judecăţii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea ca vreunul dintre noi să fie luat prin surpridere. Judecata de asemenea ne descoperă pe Isus. El este calea de scăpare ce ne este oferită. Niciunul nu trebuie să piară, pentru că El S-a jertfit pentru noi. Există nădejde.
La judecată, când grâul şi neghina sunt identificate pe baza caracteristicilor lor evidente, fiecare îşi va primi răsplata cuvenită. Neghina va fi legată în snopi pentru a fi arsă. Grâul va fi adunat în hambar. Judecata descoperă întregului univers dreptatea şi neprihănirea lui Dumnezeu, precum şi mila Sa, ce a oferit toate şansele posibile pentru pocăinţă.
Opoziţia nu vine ca o surpriză pentru Dumnezeu. El a prezis că aceasta se va întâmpla. Şi noi ştim că această opoziţie va continua, constituind în acelaşi timp cel mai mare semn vizibil astăzi despre iminenţa revenirii lui Hristos.
Sunt unii care au o impresie greşită despre darul proorociei. Ei consideră că Ellen White a fost o persoană rigidă, morocănoasă, şi cu faţa lungă. Ei cred că ea a adresat numai mustrări şi avertizări. Dar dacă vei studia scrierile ei cu înima deschisă, vei descoperi că subiectul central în scrierile ei este Isus.
„Dacă alţii îmi dau numele de profet, eu nu vreau să-i contrazic. Dar lucrarea mea priveşte aspecte atât de diverse încât nu pot să mă consider altceva decât un mesager... Eu mă consider un mesager, căruia Domnul i-a dat mesaje pentru poporul Său.” Ellen White
Potrivit cu Scriptura darul profeţiei se va manifesta în biserică chiar înaintea revenirii lui Isus. De câte ori vorbim însă de un profet adevărat, atât în timpurile biblice cât şi în zilele din urmă, trebuie să ne aşteptăm şi la o contrafacere.
Nu numai că darul profeţiei şi existenţa profeţilor au ceva de a face cu biserica lui Dumnezeu, dar are de a face cu poporul lui Dumnezeu din toate epocile. Potrivit planului lui Dumnezeu, darul profeţiei trebuie să se manifeste în biserica Sa din vremea sfârşitului.
„Noi am trăit nişte vieţi bune, neprihănite, morale, religioase, dar despărţite de Isus. Nu există o faptă mai rea ca asta.” Pentru ca botezul să aibă cu adevărat rost, indiferent dacă este primul botez sau al doilea, el trebuie să fie dovada unei vieţi schimbate printr-o legătură strânsă cu Isus.
Isus ne oferă astăzi ocazia să venim la El, să învăţăm de la El, şi să ne încredem în El. El ne oferă darul pocăinţei. Dacă am răspuns acestei chemări, El ne învită în continuare să urmăm exemplul pe care El ni l-a dat şi să fim botezaţi pentru iertarea păcatelor noastre.
Când ne vom da seama cât de mare este sacrificiul pe care Isus L-a făcut pentru noi, şi când inimile noastre vor răspunde la chemarea Lui în iubire şi predare, noi vom căuta în fiecare zi legătura cu El. Atunci hotărârea de a urma exemplul Lui în botez va avea importanţa cuvenită.
