Timpul pe care Mântuitorul îl petrecea în rugăciune pe munte sau în pustie a fost esențial pentru a-L pregăti pentru încercările cu care avea să fie confruntat în zilele ce au urmat.
Nu avem întotdeauna posibilitatea de a intra în cămăruță și a ne adresa lui Dumnezeu prin rugăciune, însă nu există timp sau loc nepotrivit de a înălța o cerere către Dumnezeu. Nu există nimic care să ne poată rețină de a ne înălța inimile în spiritul rugăciunii sincere.
Dacă vă așteptați la mântuire, atunci trebuie să vă rugați. Luați-vă timp pentru aceasta. Nu vă grăbiți și nu fiți superficiali în rugăciunile voastre. Mijlociți înaintea lui Dumnezeu ca El să lucreze în voi o reformă totală, ca roadele Duhului să sălășluiască în voi pentru ca, printr-o viață plină de evlavie, să puteți străluci ca o lumină în lume.
Părerile la care țin mult, obiceiurile practicate mult timp trebuie aduse în fața testului Scripturilor; iar dacă Cuvântul lui Dumnezeu este opus vederilor voastre, atunci, spre binele propriului suflet, nu deformați Scripturile, așa cum fac mulți spre pieirea sufletelor lor, dând impresia că aduc mărturie în favoarea erorilor lor.
Dacă Cuvântul lui Dumnezeu este primit în inimă, acesta va goli sufletul de aroganță și bizuire pe sine. Viața noastră va fi o putere spre bine, deoarece Duhul Sfânt ne va umple mintea cu lucrurile lui Dumnezeu. Vom trăi religia lui Hristos, căci voința noastră va fi în perfectă armonie cu voia lui Dumnezeu.
Cele mai elocvente rugăciuni, dacă nu exprimă adevăratele simțăminte ale inimii, nu sunt decât repetări de cuvinte în van. Rugăciunea care vine dintr-o inimă deschisă, în care sunt exprimate nevoile simple ale sufletului ca și cum i-am adresa o cerere unui prieten pământesc, așteptând să fie împlinită – aceasta este rugăciunea credinței.
Daniel a fost un om al rugăciunii, și Dumnezeu i-a dat înțelepciune și tărie ca să reziste tuturor influențelor care conspirau să-l atragă în cursa necumpătării. Încă pe când era tânăr, a fost un titan în ce privește moralitatea prin puterea Celui Preaînalt.
Ca și finicul care își extrage seva din fântânile cu apă vie și este verde și înflorit în mijlocul deșertului, așa este creștinul care poate extrage rezerve bogate de har din fântâna iubirii lui Dumnezeu și poate călăuzi sufletele triste și tulburate, gata să piară în pustia păcatului, la acele ape din care să poată bea și să trăiască.
Suntem dependenți de El nu doar pentru binecuvântările vremelnice, ci și pentru harul și puterea de a ne feri să cădem în ispită. Avem nevoie în fiecare zi de Pâinea vieții, care să ne dea putere și vigoare spirituală, la fel cum avem nevoie de hrană pentru a ne susține puterile fizice și a avea mușchi puternici.
Rugăciunea Domnului Hristos este în contrast vădit cu rugăciunile lungi, în care sunt multe repetări de cuvinte. Fariseii credeau că vor fi auziți dacă vor vorbi mult și de acea făceau rugăciuni lungi, monotone și însoțite de plecăciuni.
