În fiecare faptă a vieții, creștinii trebuie să caute să-L reprezinte pe Domnul Hristos – să facă astfel ca slujirea Lui să pară atrăgătoare. Fie ca roada Duhului să se manifeste prin bunătate, blândețe, răbdare, bucurie și dragoste.
Ce bucurie ar trebui să cuprindă inimile creștinilor și ce expresii de recunoștință ar trebui să iasă de pe buzele lor pentru faptul că, prin sângele Domnului Isus, este posibil să câștigăm iubirea lui Dumnezeu și să fim una cu El!
Harul pe care Domnul Hristos îl implantează în suflet este cel care creează vrăjmășia împotriva lui Satana. Fără acest har, am continua să fim captivi ai lui Satana, servitori oricând gata să-i îndeplinim porunca.
Când vorbea, Domnul Isus nu ezita niciodată ca și când ar fi fost nesigur și nici nu repeta cuvinte sau expresii obișnuite. Adevărul venea de pe buzele Sale îmbrăcat în reprezentări noi și interesante, care îi ofereau prospețime și o nouă revelație.
Dumnezeu a dat fiecărui om o anumită lucrare de făcut. El nu a lăsat lucrările spirituale ale bisericii doar în mâna pastorului. Nu este nici spre binele pastorului, nici al membrilor bisericii ca de moștenirea Domnului să se ocupe doar pastorul. Fiecare membru are o lucrare de făcut, astfel ca întreg trupul să poată fi păstrat în stare sănătoasă.
Tatăl trebuia să-l consacre pe fiecare locatar al casei sale lui Dumnezeu și să facă o lucrare care este reprezentată prin sărbătoarea Paștelui. Era periculos să lase această datorie solemnă pe seama altora. Acest pericol este bine ilustrat printr-un incident relatat despre o familie de evrei în noaptea de Paște.
Nu putem fi în siguranță dacă nu avem zilnic o nouă experiență, privind la Domnul Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. În fiecare zi trebuie să privim la El și să fim schimbați după chipul Său. Trebuie să manifestăm însușirile Sale divine și să mergem pe urmele pașilor lui Isus, oricât ne-ar costa acest lucru.
Cei care sunt conștienți de prezența sacră a lui Hristos nu pot vorbi în chip ușuratic, nu pot rosti cuvinte frivole, căci cuvintele lor trebuie să fie înțelepte, o mireasmă de viață spre viață. Noi nu trebuie să fim copii purtați încoace și încolo, ci trebuie să fim ancorați în Isus Hristos și să avem subiecte de valoare pe care să ne concentrăm vorbirea noastră.
Nu suntem întotdeauna dispuși să Îi dăm poverile noastre Domnului Isus. Uneori ne spunem necazurile în fața unor urechi omenești, le vorbim despre greutățile noastre acelora care nu ne pot ajuta și neglijăm să-I încredințăm totul Domnului Isus, astfel ca El să ne schimbe calea plină de întristare cu una de bucurie și pace.
Timpul prezent are nevoie de oameni care să aibă stabilitate morală, o țintă, de bărbați și femei care să nu fie afectați de influențe nesfinte. Asemenea persoane vor avea succes în lucrarea de desăvârșire a caracterului creștin, prin harul lui Hristos, oferit cu atâta generozitate.
