Sfinții profeți au prezis felul nașterii Domnului Hristos, evenimentele din viața Lui, misiunea Lui, moartea și învierea Lui. În Vechiul Testament, noi găsim Evanghelia unui Mântuitor ce urma să vină. În Noul Testament, găsim Evanghelia unui Mântuitor revelat, așa cum a prezis profeția.
Moartea Domnului Isus Hristos pentru răscumpărarea omenirii dă vălul la o parte și face să iasă la suprafață un potop de lumină în ce privește întreaga instituție a sistemului religios iudaic din urmă cu sute de ani. Fără moartea Domnului Hristos, acest întreg sistem nu avea nicio semnificație.
Petru era acum suficient de umil pentru a înțelege cuvintele Domnului Hristos și, fără alte întrebări, ucenicul de altădată, neastâmpărat, lăudăros, plin de încredere în sine, a devenit supus și căit. El a început să-L urmeze cu adevărat pe Domnul pe care Îl tăgăduise.
Motivul pentru care atât de mulți dintre cei ce se consideră ucenici ai lui Hristos cad în ispită în mod deplorabil este că ei nu au o cunoaștere corectă de sine. Dacă am fi conștienți de propria slăbiciune, am vedea cât de multe lucruri avem de făcut pentru noi înșine și ne-am smeri inima sub mâna puternică a lui Dumnezeu.
Domnul Hristos S-a bucurat mult văzând dorința sinceră a Mariei de a face voia Domnului ei… Dorința Mariei de a face acest lucru era de mai mare valoare pentru Hristos decât toate mirurile prețioase din lume, pentru că exprima recunoștința ei față de Răscumpărătorul ei.
Noi toți trecem prin încercări, suferințe și avem diferențe de opinii; însă dacă Domnul Hristos locuiește în inima fiecăruia dintre noi, este posibil să nu existe niciun fel de disensiuni.
Noi trebuie să studiem Modelul și să devenim asemenea Domnului Isus, care este blând și smerit cu inima, curat și neîntinat. Nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu este întotdeauna lângă noi și toate lucrurile, mari sau mici, sunt sub controlul Său.
Prin curajul moral al acestui om care a ales, chiar în fața morții, să meargă pe calea cea dreaptă și nu a folosit un plan diplomatic prin care ar fi putut scăpa, Satana a fost înfrânt, iar Dumnezeu a fost onorat.
Acești oameni nelegiuiți îl urmăreau pe Daniel îndeaproape, ca să poată găsi la el vreo greșeală, pe care s-o poată raporta împăratului; însă n-au putut să găsească. „Căci el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău.”
Cât de însuflețitor a fost curajul și credința neînfricată a acestui simplu păstor în fața oștirilor israeliților și ale filistenilor! Vitejia răzbătea prin vocea sa, iar pe chipul său frumos se vedea bucuria biruinței.
