Dacă nu înaintăm zilnic în trăirea virtuților creștine active, nu vom putea recunoaște manifestările Duhului Sfânt prin ploaia târzie. Aceasta s-ar putea să cadă pretutindeni în inimile din jurul nostru, însă noi nu ne vom da seama de acest lucru și nu o vom primi.
Nu este timp să îngăduim minților noastre să fie absorbite de lucrurile acestui pământ, în timp ce la Dumnezeu ne gândim doar ocazional, iar pentru țara spre care călătorim nu ne pregătim decât puțin.
Ce bine ar fi dacă cei pentru care Dumnezeu a făcut lucruri minunate L-ar proslăvi pe El și ar vorbi despre lucrările Lui minunate. Însă cât de adesea cei pentru care Dumnezeu lucrează sunt ca Ezechia, uitându-L pe Dătătorul tuturor binecuvântărilor lor!
Prin Domnul Hristos, noi putem deține un spirit de iubire și ascultare de poruncile lui Dumnezeu. Prin meritele Sale, chipul Său moral poate fi refăcut în noi, iar când va avea loc judecata și vor fi deschise cărțile, noi vom putea beneficia de aprobarea lui Dumnezeu.
O credință care presupune mai puțin tăgăduiește caracterul creștin. Credința Evangheliei este una ale cărei putere și har sunt de origine divină. Atunci să facem evident că Domnul Hristos locuiește în noi.
Cât de greu este pentru ei să conștientizeze nevoia de rugăciune continuă, de pocăință sinceră, de a atinge din ce în ce mai mult desăvârșirea caracterului, care constituie sarea experienței creștine și dovada lucrării Duhului Sfânt asupra inimii.
Urmașii lui Hristos nu pot părăsi postul datoriei lor fără a trăda răspunderea sacră încredințată, fără a-și pune în pericol propria mântuire și pe cea a altor suflete. Trebuie să fiți credincioși față de lucrarea ce vi s-a încredințat, și nu să căutați ceva nou și straniu.
Egoismul și plăcerea după lucruri deșarte vor fi biruite în mod proporțional cu iubirea lui Hristos, care ne umple inimile și ne stăpânește viața; plăcerea noastră va fi de a sluji altora și de a face voia Domnului nostru, pe care sperăm să Îl vedem în curând.
Cei care calcă Legea, făcând fără efect poruncile lui Dumnezeu, aruncă ocară și acuzații asupra slujitorilor pe care Dumnezeu îi trimite pentru a le îndrepta relele. Ei hotărăsc să-i îndepărteze pe acești slujitori, să aducă la tăcere glasul lor pentru totdeauna, în loc de a părăsi acele păcate pentru care au fost mustrați de Dumnezeu.
Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să cerceteze Scripturile pentru a găsi dovezi care să susțină păzirea duminicii. Cei care cercetează cu dorința de a afla adevărul vor descoperi că în trecut s-au bizuit pe tradiție și că au acceptat o instituție a papalității.
