Să ne amintim, pe parcursul acestei zile, că lumea nu e casa noastră. Noi suntem străini și călători aici, pentru că Isus ne-a pregătit o locuință în casa Tatălui Său.
În această dimineață, avem privilegiul să privim slava lui Dumnezeu prin Cuvântul Său. Să îi dedicăm tot timpul de care avem nevoie, ca să creștem spiritual.
Dumnezeu l-a protejat de mai multe ori pe Pavel de pericolele și amenințările cu moartea și continuă să îi ocrotească pe toți cei care Îi slujesc, Îl ascultă cu credincioșie și Îl iubesc.
Nu este momentul astăzi să mai amânăm, având un sentiment spiritual vag, general, fără obiect. Nu este nici momentul de a ascunde sau de a nega credința noastră religioasă, ci de a striga, de a susține cu convingere cine suntem, ce credem și în ce sperăm.
Nu credeți că visul lui Martin Luther King și acest imn al libertății vor fi și ale noastre atunci când va veni Hristos și va pune capăt, definitiv, sclaviei de care suferim în lumea aceasta? Să facem astfel încât acest vis să se concretizeze astăzi în viața noastră și în viețile celor care ne înconjoară.
„Căci Dumnezeu, care a zis: «Să lumineze lumina din întuneric», ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos” Să lăsăm ca lumina divină să strălucească astăzi în viața noastră.
Conștiința personală nu este de ajuns, nu este întotdeauna fiabilă. Criteriul, modelul, exemplul de urmat este Hristos: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”
Succesul real nu este al celor aroganți, înțelepciunea mântuitoare nu este a celor vicleni, puterea eliberatoare nu este a celor puternici, bogățiile care dăinuie nu sunt ale celor bogați. Să ne trăim viața de zi cu zi având această convingere în inimă.
Esențialul în viața omului: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.”
Dacă biserica apostolică a fost un punct de referință pentru toate epocile de creștinism militant, cu cât mai mult ar trebui să fie pentru noi, biserica rămășiței, căci lucrarea lui Dumnezeu se va încheia cu același avânt care a însuflețit-o la început. Dacă credem lucrul acesta, să-l și trăim!
