Pentru noi, adventiștii, vestirea celei de-a doua veniri este misiunea noastră specială în sânul creștinătății contemporane. Suntem strigătul de la miezul nopții, care trezește fecioarele ațipite din parabolă; suntem gărzile care străjuiesc pe zidurile cetății lui Dumnezeu.
„Întârzierea este doar aparentă, Domnul nostru va reveni la timpul potrivit” Care este timpul acela? Nu un timp ne separă de a doua venire, ci o misiune: pregătirea noastră spirituală și pregătirea spirituală a lumii, pentru a-L primi pe Domnul. Să Îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne ajute să ne îndeplinim misiunea.
Timpul nu are aceeași valoare pentru noi și pentru Dumnezeu. Pentru noi, timpul corespunde existenței omenești, care depinde de un început și de un sfârșit, spre deosebire de eternitatea divină. Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, să avem încredere în această făgăduință binecuvântată.
Chiar cunoscând profețiile despre sfârșitul timpului, poporul lui Dumnezeu nu este scutit de crize și suferă cu răbdare alături de concetățeni. Dar nu are aceeași atitudine ca ceilalți. Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, când suntem în criză, să ne sprijinim pe ajutorul divin.
În mod lamentabil, „[unii] se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor”. Suntem pregătiți să rămânem fideli sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu?
Semnele timpului sunt și mesaje de iubire și de har, avertismente care salvează, care arată că Domnul vrea ca nimeni să nu piară, „ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9), care sunt de aceeași amploare și intensitate cu ritmul în care crește răul.
„Iată care sunt adevăratele noastre rădăcini”, i-am răspuns jurnalistului. „Faptul că a apărut în Statele Unite este o simplă conjunctură a istoriei.” Cuvântul profeției este o dovadă puternică a faptului că există în ceruri un Dumnezeu...
Pentru că există în ceruri un Dumnezeu… putem fi siguri că profeția celei de-a doua veniri a lui Isus se va împlini cu aceeași precizie și exactitate ca cea a succesiunii imperiilor.
Mai dispunem de fragmente de timp pe care să I le oferim lui Dumnezeu? Când va veni vremea să ne ocupăm de părinți, prieteni, vecini? Este nevoie să trăim aceste vremuri dificile „nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, răscumpărând vremea”. Trebuie să fim „colectori de timp”.
