În experiența noastră creștină, trebuie să reînnoim frecvent aderarea noastră la Dumnezeu și să Îi spunem de multe ori, în multe situații: „Da, Doamne, urmăresc ținta, poți conta pe mine.” Domnul Își reiterează cu insistență vocația sfântă, făgăduința, siguranța sfințirii în Hristos.
Întâmplările nefericite, eșecurile, greșelile trecutului care au rămas în urmă nu trebuie să fie un balast pe care să îl cărăm după noi. Hristos spune: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu”.
Perfecțiunea pe care Dumnezeu vrea să o lucreze în omul convertit cere cooperare responsabilă. Dumnezeu nu îl salvează pe om fără consimțământul lui; credinciosul este mai degrabă activ împreună cu Dumnezeu la mântuire.
În viețile noastre, imperfecțiunea se transformă în motorul progresului și creșterii spirituale. Din recunoașterea ei se naște spiritul de luptă și de progres, creștinul fiind o ființă care progresează, care se înnoiește și avansează în mod constant.
Noi, oamenii, suntem incapabili să atingem prin noi înșine idealul divin din Eden: „Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât gândirea omenească cea mai înaltă. Evlavia – asemănarea cu Dumnezeu – este scopul care trebuie atins”.
„În măsura în care Dumnezeu este desăvârșit în ale Sale, în aceeași măsură trebuie să fim și noi desăvârșiți în ale noastre”. Să încercăm astăzi să atingem perfecțiunea creștină pe care o așteaptă Dumnezeu de la noi.
Ce privilegiu, ce dar prețios mi-a oferit providența în această viață! De câte ori am fost martorul iubirii infinite a lui Dumnezeu, de câte ori am descoperit și m-am bucurat de planurile veșnice ale Tatălui ceresc pentru această lume!
Numai prin credință și iluminarea Duhului Sfânt vom fi capabili „să putem pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaştem dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungem plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”.
Dumnezeu cere ascultarea noastră de bunăvoie. El ne cere să ne părăsim păcatele. Sunt unii care se pare că întotdeauna caută Mărgăritarul ceresc, dar ei nu abandonează, nu părăsesc cu totul vechile lor obiceiuri rele.
