Isus, fără să țină seama de cuvintele acestea, i-a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”
Marcu 5:36
„Credința nu este dependentă de sentimente. Noi trebuie să ne consacrăm lui Dumnezeu în fiecare zi și să credem că Domnul Hristos înțelege și acceptă jertfa noastră, fără să ne cerceteze ca să vadă dacă trăim acea intensitate a sentimentelor despre care noi credem că ar trebui să corespundă credinței noastre. Nu avem noi asigurarea că Tatăl nostru ceresc dorește să ofere Duhul Sfânt celor ce I-L cer prin credință mai mult decât doresc părinții să ofere daruri bune copiilor lor?” (MCP, p. 436).
„Credință înseamnă a-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt. Aduceți-vă aminte de aceasta. Fiul lui Dumnezeu pregătește un loc pentru fiecare dintre voi în reședințele cerului. Aduceți-I mulțumiri pentru faptul acesta. Să nu credeți că, dacă nu vă simțiți în permanență voioși, nu mai sunteți copiii Lui. Cu umilință și zel, angajați-vă în îndeplinirea lucrării pe care vă cere să o realizați” (ibidem, p. 515).
„Am descoperit că este necesar să lupt lupta cea bună a credinței în fiecare zi. Eu trebuie să îmi exercit la maximum propria credință și să nu mă orientez în funcție de simțăminte; trebuie să acționez ca și când aș ști că Domnul m-a auzit, mi-a răspuns și m-a binecuvântat. Credința nu este o plutire plăcută pe aripile sentimentului, ci este actul prin care noi acceptăm pur și simplu Cuvântul lui Dumnezeu – convinși fiind că El Își va împlini făgăduințele, pentru că a declarat în mod clar că o va face” (ibidem, p. 438).
„Nu este înțelept să privim la noi înșine și să ne cercetăm propriile emoții. Dacă procedăm astfel, vrăjmașul ne va întâmpina cu dificultăți și ispite care slăbesc credința și distrug curajul” (ibidem, p. 613).
„Noi ne bucurăm datorită lucrurilor nădăjduite, nu datorită celor trăite. Noi știm, în nădejdea slavei lui Dumnezeu, că încercarea lucrează răbdare și experimentăm nădejdea” (ibidem, pp. 644–645).
„Religia nu este doar o simplă emoție, un simțământ. Ea este un principiu ce se integrează în toate datoriile zilnice și în toate afacerile vieții. Nicio acțiune întreprinsă și nicio afacere în care ne angajăm nu va putea exclude acest principiu” (ibidem, p. 241).
