Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.
Psalmii 46:10
Ascultă ediția audio aici.
E dimineață și, pentru că citești gândurile acestea, înseamnă că darul vieții a fost păstrat în tine. Poate că ai deschis larg fereastra și te bucuri de aerul proaspăt al dimineții. Respiri, e natural să faci asta fără să fii conștient(ă) de gestul acesta. Dar uneori devii conștient(ă) de respirația ta și îți propui în mod deliberat să tragi aer adânc în piept, fie pentru că vrei să te bucuri de mai mult oxigen, fie pentru că ești într-o stare în care, dintr-un motiv sau altul, respirațiile tale au devenit scurte și superficiale și simți că nu primești suficient aer.
Atunci când respiri, se întâmplă un schimb: inspiri oxigen, iar fiecare celulă a corpului tău va beneficia de aceasta, și expiri dioxid de carbon, un produs rezidual al metabolismului celular. Despre rugăciune se spune că este respirația sufletului, iar Dumnezeu te invită să faci acest schimb – să-I dai îngrijorările, întristările și durerile sufletului tău, iar El să-ți dea pace, eliberare și vindecare: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!” (Ioan 14:27).
Când rugăciunile noastre sunt scurte și superficiale, sufletele noastre nu sunt hrănite suficient și vor face față cu greu provocărilor sau poate chiar vor fi zdrobite sub presiunea acestora.
Daniel, exilat în Babilon, își lua timp de trei ori pe zi ca sufletul lui să respire adânc prin rugăciune. Vigoarea primită în urma acestei conexiuni vindecătoare cu Creatorul său i-a păstrat sufletul curat și puternic.
Nu-ți ține respirația! Păstrează mereu, în fundalul conștiinței tale, un dialog deschis cu Creatorul tău în orice activitate zilnică! Aceasta îți va aduce o deplină încredere în voia lui Dumnezeu pentru tine și vei fi fericit(ă).
Provocare: Înainte să faci orice altceva astăzi, oprește-te și dă-i posibilitatea sufletului tău să respire profund din atmosfera cerului!
autor: Nușa Gherzan
