Îmi pusesem nădejdea în Domnul, și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stâncă și mi-a întărit pașii.
Psalmii 40:1,2
Ascultă ediția audio aici.
Aceste două versete sunt extrem de sugestive pentru schimbarea de la întuneric la lumină, de la deznădejde la speranță, de la spaimă la credință.
Dezamăgirea eșecului la un interviu de practică mi-a amplificat și mai mult precara sănătate emoțională și șovăielnica credință. Cerul se înnegrise, frecvența cardiacă creștea, la fel și angoasa înfricoșatei judecăți. Spaima unei morți iminente, dar nejustificate fizic mă învăluise ca un giulgiu funebru. Convins că voi fi găsit ușor în talerul ceresc, am „evadat” la biserica din colțul străzii pentru o ultimă șansă de reabilitare.
Una din armele luminii care a pus stavilă fluviului de întuneric a fost providențiala călăuzire de a-mi procura Cuvântul lui Dumnezeu. Fără ajutor omenesc, doar prin șoapta blândă a Duhului Sfânt: „Mergi și cumpără Biblia”, Dumnezeu mi-a îmbogățit gândurile și mi-a liniștit temerile. O dorință nestăvilită de a cunoaște scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru omenire a pus stăpânire pe mine și nu am mai lăsat-o din mâini.
Zilnic, prin rugăciune și studiul Cuvântului, „Lumina, care îl luminează pe orice om, venind în lume” (Ioan 1:9), mi-a luminat sufletul și, din pieirea pe care vrăjmașul sufletelor mi-o garanta – prin influența sa mintală teribilă –, „mi-a pus picioarele pe stâncă” (Psalmul 40:2): am descoperit pacea, nădejdea, bucuria mântuirii și credința.
Pașii mei, întăriți de îndemnurile Cuvântului, s-au îndreptat din ce în ce mai mult spre oamenii din jur pentru a le sădi în minte sămânța Cuvântului care salvează, eliberează și reabilitează.
Comoara cerului este cu adevărat cel mai bun remediu contra angoasei, a anxietății, a stresului și a tuturor neliniștilor sufletului. Pentru mine a fost cel mai bun medicament pentru suflet, alături de rugăciunea tainică.
Doamne, ajută-ne să studiem Biblia cu mintea și cu inima, să nu lăsăm nici măcar o zi să treacă fără să ne întâlnim cu Tine prin Cuvântul Tău!
autor: Ionuț Crăciun
