M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stâncă și mi-a întărit pașii.
Psalmul 40:2
Ascultă ediția audio aici.
Miopatia nemalină severă este o boală genetică rară care afectează mușchii respiratori. Aceștia pot fi atât de slabi, încât bebelușul nu poate respira singur, ceea ce poate duce rapid la deces dacă nu se intervine cu ventilație mecanică. Când am aflat aceasta, m-am gândit instantaneu la cât de strânsă e comparația cu legătura noastră cu Dumnezeu.
Da, așa este, fără El nu putem face nici măcar un pas, nu putem respira. Fără o conexiune reală, nu putem face absolut nimic. Știm asta, știm că în El se află bucuria, reușita și iubirea reală. Știm că nimic nu crește sau răsare fără voia și ajutorul Lui și ne place să recunoaștem aceasta în momentele lipsite de încercări sau alegeri.
Și totuși de multe ori uităm. În clipele pline de tensiune, în care sentimentul și instinctul preiau controlul, ne place să credem că noi știm mai bine, că deținem controlul și facem alegerea potrivită. Și, într-un final, ne prăbușim – în emoții, durere și chin –, obosiți de trudă, încercări și eșuări. Dar chiar atunci cineva este acolo, ne întinde mâna și ne învață iar să pășim. Așa cum spunea și David: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stâncă și mi-a întărit pașii.”
Momentul în care regele David s-a aflat „în groapa pierii, în fundul mocirlei” a fost acela în care a conștientizat gravitatea nelegiuirilor sale, a consecințelor acestora. Cu toate că David căzuse, Domnul l-a ridicat. El era acum în comuniune mai strânsă cu Dumnezeu și a apreciat că în bunătatea Sa l-a scos din „fundul mocirlei” și i-a pus „picioarele pe stâncă”.
El a fost lângă tine când ai pășit prima dată, când ai zâmbit pentru întâia oară și când ai vărsat prima lacrimă. Este lângă tine atunci când reușești, dar și atunci când greșești, când cazi și te afunzi. Pentru că, orice ar fi, în fiecare clipă te învață, te iartă și, mai presus de toate, te iubește.
Doamne, ajută-mă să-mi aduc aminte că Tu ai mâna întinsă spre mine ori de câte ori cad și aștepți să mă prind de ea pentru a fi din nou întărit(ă)!
* Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.
autor: Anca Simina Gireadă
