Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El!
Psalmii 37:7
Ascultă ediția audio aici.
Au fost zile în care glasul meu nu s-a mai auzit în afară, ci doar în cer. Tăcerea nu era o alegere, ci o realitate dureroasă. Paralizia care mi-a cuprins trupul mi-a furat nu doar puterea de a merge, ci și curajul de a spera. În acele zile, fiecare clipă părea un ecou al întrebărilor: unde ești, Doamne? Merit eu, Doamne, să cer ceva, să sper? Mi se dăruise un trup, și atunci am înțeles că era nevoie de dărâmare, de reconstrucție și de curățire. Era nevoie de liniște.
Însă tăcerea Lui a vorbit mai tare decât orice cuvânt. În liniștea aceea apăsătoare, Dumnezeu mi-a îngăduit să învăț lecția: nu trebuia să aud ca să cred, să văd ca să știu, să mă mișc pentru ca El să lucreze.
Paralizată în trup, dar vie în duh, m-am lăsat cu totul în voia Lui. Rugăciunile nu aveau glas, dar aveau lacrimi, și El le-a primit. A fost începutul unei vindecări tainice, nevăzute: mai întâi în suflet, apoi în trup. Psalmul 91 a devenit refugiul meu. Nu puteam fugi în munți, dar mă odihneam la umbra Tatălui, chemam Numele Lui în tăcere, iar El era acolo în durere, în spaimă, în neputință.
Astăzi pot spune că tăcerea m-a învățat să ascult, imobilitatea m-a învățat să mă încred, suferința m-a învățat să iubesc mai profund. Dumnezeu nu a întârziat, lucra chiar și când părea că nu face nimic. Toate au dispărut: teama, necredința, căutările. Cerul coborâse pe Pământ, și ceea ce primeam era mai frumos și mai important decât toată viața de dinainte.
Te afli și tu poate într-o tăcere apăsătoare, rugăciunile tale nu mai au cuvinte? Nu te teme! Dumnezeu nu tace ca să te rănească, ci ca să te atragă mai aproape de inima Lui. El lucrează cel mai adânc în tăcere.
„Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El!” Chiar dacă nu simți, El este acolo. Chiar dacă nu poți, El poate. Într-o zi vei înțelege că tăcerea a fost limbajul prin care El ți-a vorbit cel mai clar.
Poate nu vei auzi: „Ridică-te și umblă!”, dar sigur vei înțelege că acest îndemn este deja așezat în sufletul tău. Ridică-te, exersează credința, crede imposibilul, pentru că la El totul este posibil! La un an de zile după acel moment, merg, uneori alerg, cobor treptele, conduc mașina și abia aștept să-I mulțumesc față către față.
Provocare: Care este cea mai mare problemă din viața ta? Alege astăzi să o încredințezi în mâna lui Dumnezeu și ai răbdare ca El să o rezolve la timpul potrivit!
* Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.
autor: Cristina Groșanu
