Eu sunt nenorocit și sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
Psalmii 69:29
Ascultă ediția audio aici.
Cu ceva timp în urmă, am participat la un curs de inițiere în alpinismul de iarnă în munții Făgăraș, la Bâlea Lac. Am fost îmbogățit cu cunoștințe și experiențe noi în urma traseelor montane, în care mărșăluiam adesea prin ceață, deasupra tonelor de zăpadă și gheață.
Unul dintre lucrurile memorabile a fost simularea unei operațiuni de salvare după o avalanșă. Deși trebuia să căutăm sistematic rucsacuri (substituții pentru victime) îngropate la un metru în zăpadă folosindu-ne fiecare de câte o sondă și un transceiver radio dedicate, bucuria trăită la găsirea lor era de nedescris: parcă nu erau niște simple rucsacuri.
Care sunt șansele de supraviețuire în cazul unei persoane surprinse de avalanșă? Mortalitatea depinde în principal de gradul de îngropare a capului și a toracelui victimei, de durata și adâncimea îngropării, de permeabilitatea căilor respiratorii, de prezența și volumul unui buzunar de aer (spațiu în jurul nasului sau al gurii), de densitatea zăpezii și de leziunile traumatice.
Dacă o victimă a avalanșei este îngropată critic (cu capul și toracele sub zăpadă), timpul până la extragere este principalul factor care determină supraviețuirea. Victimele îngropate critic au o șansă de supraviețuire de peste 90% dacă sunt extrase în 15 minute, însă aceasta scade la doar 30% dacă extragerea are loc după 30 de minute. Decesele sunt cauzate de asfixiere (75%) și de traumatisme (25%). Puține sunt cauzate exclusiv de hipotermie. Asfixierea apare, în funcție de caz, prin obstrucția căilor aeriene superioare cu zăpadă sau resturi, respirația aerului expirat sau greutatea și presiunea zăpezii, care îngreunează respirația.
În aprilie 1977 a avut loc una dintre cele mai tragice avalanșe în apropiere de Bâlea Lac, ducând la decesul a 4 adulți și 19 copii. Cineva spunea: „A fost ca o moarte tăcută, fiindcă a ucis în liniște.” Trupurile neînsuflețite erau recuperate cu dificultate, chiar și de la 4 metri adâncime.
Mă gândesc adesea la moarte. Voi avea timp să îmi spun ultima rugăciune, ca tâlharul de pe cruce? Poate că ai fost și tu îngropat de o avalanșă, nu de zăpadă, ci de altă natură. Îți amintești Cine te-a salvat? Cine te-a ridicat și ți-a mai dat viață?
Doamne, Tu ești speranța și bucuria mea în fiecare zi. Ajută-mă să trăiesc bucuria mântuirii și siguranța că prietenia noastră va rămâne pe vecie!
* Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.
autor: Alin Ardelean
