CAUTĂ ÎNȚELEPCIUNEA!

Unde este multă înțelepciune, este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere.
Eclesiastul 1:18

Ascultă ediția audio aici.

Pare a fi un conflict între titlu și mesajul textului de azi, dar chemarea înțelep­ciunii va rămâne cât timp va exista măcar o minte umană funcțională.

Înțelepciunea aduce multe beneficii, dar poate aduce și suferință. Pe măsură ce cineva dobândește mai multă cunoaștere, devine mai conștient de complexitatea lumii și de limitările umane. Această conștientizare poate duce la frustrare, la dezamăgire, la sentimentul neputinței în fața problemelor și a suferinței.

Solomon a petrecut patruzeci de ani pe acoperișul lumii, plimbându-se pe culmile cunoașterii, ale bogăției, ale faimei și ale înțelepciunii. Ce anume a văzut de acolo, dacă le cataloghează pe toate ca goană după vânt? În contextul mai larg al cărții, acest verset este un memento că înțelepciunea umană are limitele ei și că adevărata înțelepciune vine prin înțelegerea lui Dumnezeu.

Mintea omenească cercetează mereu, caută să descopere, să se autodepășească, pentru că sufletul uman este însetat și înfometat după o realitate care nu poate fi satisfăcută „cu pâine și cu apă”, deși continuu are nevoie de ele. Acest verset nu trebuie interpretat ca o descurajare a studiului, ci ca o recu­noaștere a realității vieții și a limitărilor umane. Acumularea de cunoștințe, deși valoroasă, nu este o garanție a fericirii sau a unei vieți fără suferință.

Bucură-te, omule, de tot ce ți s-a oferit, și nu uita că nu există limită a cunoaș­terii, căci cunoașterea vine din Dumnezeu, dar nu-L uita pe Creatorul tău! Și nu uita că cercetarea te duce în zone cu multă trudă și suferință, căci este tributară unei realități de dincolo de poarta Edenului, de pe un câmp de luptă, din zona unui conflict cosmic! Nu te opri din cercetare, dar mergi pe acest teren minat împreună cu Creatorul tău, lasă-L pe El să-ți explice, să te încurajeze și să te ridice, ca odinioară în Eden!

„Înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele, și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea. […] Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii. […] Cel ce mă găsește găsește viața și capătă bunăvoința Domnului” (Proverbele 8:11,20,35).

Provocare: Propune-ți azi ca în fiecare zi să citești măcar cinci pagini dintr-o carte preferată!

* Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.