Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic, căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.
Psalmul 17:3
Ascultă ediția audio aici.
Grație medicamentelor, astăzi speranța de viață a pacienților cu HIV/SIDA este apropiată de cea a populației generale. Puțini știu însă că fiecare medicament nou este rezultatul multor ore de cercetare și testare și că pentru fiecare medicament de succes între 5 000 și 10 000 de substanțe eșuează în diverse teste sau încercări. Unul singur este câștigător, și chiar și acela este imperfect.
Inima noastră, gândurile, comportamentele și emoțiile ar putea fi supuse unor teste riguroase de către Cel care cercetează „inima și rărunchii”. Ceea ce găsesc fascinant în acest verset este că inima noastră ar putea fi testată noaptea; ca și cum noaptea ar fi mai vulnerabilă în fața cercetării. De ce oare „dacă o vei cerceta noaptea”?
Suntem obișnuiți să ne gândim la noi ca la niște persoane. În fiecare limbă, fiecare cuvânt are o istorie. „Persoană” provine din latinescul persona, care desemna masca purtată de actori în teatrul antic, împrumutat de latini de la greci. Faptul că ne etichetăm astăzi ca „persoane” indică o realitate nu foarte măgulitoare: întotdeauna în public purtăm o mască, și aceasta ascunde o parte din cine suntem. În public vrem să arătăm mai frumoși decât suntem și petrecem timp în fața oglinzii și la raioanele de haine ca să obținem asta. În public vrem să părem mai buni și uneori facem milostenii ca să fim văzuți de alții (Matei 6:2). Vorbele par că ne sunt date pentru a ne ascunde gândurile. Încercăm să părem altcineva decât suntem. Fiecare este o persoană. Un impostor într-o mulțime de impostori. Dar noaptea…
Noaptea, masca actorului este lăsată la o parte. În așteptarea somnului, suntem goi de fardurile virtuții sau de praful sclipitor al inteligenței noastre. Noaptea suntem doar noi înșine, sinele autentic. Dacă atunci am fi testați, ne-am rușina de rezultatele testului? „Ce altceva este a te rușina mai mult de alții decât de tine însuți decât a te rușina de cum pari, în loc să te rușinezi de cum ești?” (Søren Kierkegaard).
Ar fi minunat să poți spune: „Sunt ceea ce par și par ceea ce sunt”!
Provocare: Există în viața ta amintiri care îți întunecă pacea și încrederea în promisiunea veșniciei? Roagă-te și fă ce îți spune Dumnezeu ca să ai pace și să fii fericit(ă)!
* Devoționalul din această zi stă la baza textului narat în 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.
autor: Robert Ancuceanu
