Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.
Matei 18:15
Ascultă ediția audio aici.
Apostolul Petru scrie: „Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții” (1 Petru 4:8). Nu da ascultare relatărilor care îl dezavantajează pe un frate sau pe o soră! Fii foarte precaut când reacționezi la un reproș auzit la adresa semenului tău! Întreabă-l pe cel care aduce acuzația dacă a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu în această privință! Hristos ne-a lăsat indicații explicite despre ce trebuie făcut. Mergi la fratele tău și, doar între patru ochi, arată-i greșeala! Dacă nu procedezi așa, nu te scuza, spunând: „N-am nimic personal cu cel acuzat.” Regulile date de Hristos sunt atât de clare și de explicite încât o asemenea scuză nu este validă. Indiferent dacă între tine și cel acuzat este ceva sau nu, procedura enunțată de Hristos este aceeași. Fratele tău are nevoie de ajutor. Spune-i lui, nu altcuiva, lucrurile care circulă despre el! Dă-i ocazia să se explice! E posibil ca relatările să fie false, iar neajunsurile să fie rezolvate cu o simplă explicație. O asemenea procedură i se datorează oricui se presupune că ar fi greșit.
Pavel spune: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu” (Galateni 6:1). (…) Aceste cuvinte reprezintă instrucțiunea Cerului și ele trebuie aduse în practica de zi cu zi. Dacă cineva a greșit, în loc să povestești cuiva acest lucru, mergi la cel care consideri că a greșit și, cu respect și blândețe, așa cum ți-ar plăcea să fii tratat și tu dacă ai fi în locul lui, spune-i despre greșeala lui! Dacă nu i se spune despre greșeala lui și ar fi diseminată printre alții și nu s-ar face niciun efort pentru a-l salva, atrăgându-i-se atenția asupra pericolului care îl paște, cum va privi Dumnezeu asupra celui care săvârșește o asemenea cruzime? Dumnezeu declară: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3:10). Toată lumea are aceeași natură păcătoasă. Toți oamenii sunt pasibili de a face greșeli. Nimeni nu e perfect. Domnul Isus a murit pentru cei păcătoși, ca să poată fi iertați. Nu este treaba noastră să condamnăm. Hristos nu a venit să condamne, ci să salveze.
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 357 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Voioșia.