CALEA SACRIFICIULUI

Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.”
Luca 9:23

Ascultă ediția audio aici.

Hristos spune că și noi trebuie să trăim cum a trăit El. (…) Urmele Sale duc de-a lungul căii sacrificiului. În timp ce trecem prin viață vin multe ocazii de slujire. Peste tot în jurul nostru sunt uși deschise pentru lucrare. Prin folosirea corectă a talentului vorbirii, noi putem face mult pentru Stăpân. Cuvintele sunt o putere spre bine atunci când sunt cântărite cu blândețea și compasiunea lui Hristos. Banii, influența, tactul, timpul și puterea – toate acestea sunt daruri încredințate nouă să ne facă mai folositori pentru cei din jur și să aducem mai multă onoare Creatorului nostru.

Mulți consideră un privilegiu să viziteze locurile unde a trăit Hristos pe pământ, să umble pe drumul pe care a umblat El, să privească lacul unde Lui Îi plăcea să învețe și văile și dealurile pe care ochii Săi adesea S-au odihnit, însă nu avem nevoie să mergem în Palestina pentru a călca pe urmele lui Isus. Am putea găsi urmele Sale alături de patul bolnavului, în cocioabele sărăciei și pe aleile aglomerate ale marelui oraș și în fiecare loc unde se află inimi umane care au nevoie de consolare. Așa cum urmărim traseul unui pârâu marcat de verdele viu pe care îl produce, Hristos poate fi văzut în faptele de milă care I-au marcat cărarea la orice pas. Pe oriunde trecea El, ieșea la iveală sănătatea, și fericirea Îl urma oriunde. Orbii și surzii se bucurau în prezența Sa. Fața lui Hristos era primul lucru văzut vreodată de mulți ochi; cuvintele Sale erau primele ajunse la unele urechi. (…) Cuvintele Sale adresate celor neștiutori le deschidea acestora un izvor de viață. El Își răspândea binecuvântările abundent și continuu. Ele erau comori adunate pentru veșnicie, darul bogat al Domnului pentru om.

Milioane și milioane de vieți gata să piară, legate în lanțurile neștiinței și păcatului, nu au auzit niciodată despre iubirea lui Hristos față de ele. Dacă situația noastră și a lor ar fi inversată, ce ne-am dori să facă acești oameni pentru noi? Atât cât stă în puterea noastră, avem obligația solemnă de a face pentru ei toate cele de mai sus. Regula de viață a lui Hristos, în funcție de care oricine va sta în picioare sau va cădea la judecată, este: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12).