Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!”
Exodul 17:2
Ascultă ediția audio aici.
Dacă găsești doi atomi de hidrogen și unul de oxigen și îi lipești pe toți trei, obții o moleculă de apă. Pare simplu, și în raport cu marile molecule cu sute și mii de atomi, chiar este.
În cosmosul cunoscut și explorabil, oamenii de știință au căutat în primul rând apă, știind că acolo unde este ea, este și viață. Și cu toate că hidrogen și oxigen sunt peste tot în univers, apa este doar pe planeta albastră.
Apa este mediul în care viața este posibilă, iar noi suntem ceva într-o soluție de apă, mai mult sau mai puțin concentrată – nou-născuții sunt mai „apoși” decât cei în vârstă.
De aceea, să îi dăm corpului nostru ceea ce în pustiu poporul Israel îi cerea lui Moise – apă. Cu ajutorul rinichilor putem păstra echilibrul apei (echilibrul hidric), dar, pentru o „viață din belșug”, avem nevoie de apă din belșug. Recomandarea pentru adulți este de doi litri pe zi în condiții normale de viață.
„După cum avem nevoie de hrană pentru susținerea puterii noastre corporale, tot așa avem nevoie de Hristos, pâinea din ceruri, pentru a ne susține viața spirituală și a ne da putere să facem faptele lui Dumnezeu. După cum corpul primește continuu mâncarea care susține viața și vigoarea, tot așa și sufletul trebuie să comunice continuu cu Hristos, supunându-se Lui și depinzând în totul de El. După cum călătorul obosit caută izvorul în pustiu și, când îl găsește, își potolește setea arzătoare, tot așa și creștinul, când însetează după apa curată a vieții, o va căpăta de la Hristos, care este izvorul de apă vie. Când recunoaștem desăvârșirea caracterului Mântuitorului nostru, vom dori să fim cu totul schimbați și reînnoiți după chipul curăției Sale. Cu cât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai înalt va fi idealul nostru în ce privește caracterul și cu atât mai serioasă dorința noastră de a ne asemăna cu El. Când sufletul se prinde de Dumnezeu, un element divin se unește cu cel omenesc, și inima doritoare poate să zică: «Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.» (Psalmii 62:5)” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 19).
autor: Sergiu Turturică
