La răutate, fiți prunci.
1 Corinteni 14:20
Ascultă ediția audio aici.
Nu poți privi copiii cum se distrează fără să zâmbești sau chiar să râzi. Fericirea lor este contagioasă; vine dinăuntru. O singură problemă, atunci când apare, le risipește cu totul bucuria, însă doar pentru scurt timp. După puțină vreme se întorc la bucurie.
Copiii mici nu țin supărare în mod natural. Ei nu nutresc resentimente. Sunt foarte iertători. Chiar și atunci când nu li s-a făcut pe plac sau când au fost disciplinați, ei ajung rapid să ierte și să iubească.
Poate că acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne transmite prin apostolul Pavel: „La răutate, fiți prunci.” Răutatea nu este un lucru firesc pentru copii. Răutatea se învață de la ceilalți. Este vorba de meschinăria, ticăloșia, cruzimea sau ura de care copiii ori au parte, ori sunt expuși la ea, după care o întorc, manifestând-o în dreptul altora. Nu, răutatea nu este firească la copiii mici; aceia care sunt mai mari și care ar trebui să fie mai înțelepți îi deprind cu ea.
Apostolul Pavel ne instruiește să nu ne întărâtăm copiii la mânie (Efeseni 6:4), ca nu cumva să îi descurajăm. În schimb, trebuie să îi creștem după principiile de educație și mustrare ale Domnului. Noi trebuie să înaintăm încet, atât cât pot suporta copiii, pas cu pas (Geneza 33:14).
Imaginează-ți o casă plină de râsete copilărești și de părinți care merg în ritmul celor mici. Ce casă voioasă ar putea fi! Ce martor extraordinar pentru Împărăția lui Hristos! „Dovada supremă a puterii creștinismului ce poate fi prezentată lumii este o familie bine organizată și disciplinată” (Ellen G. White, Căminul adventist, p. 32). „Casa va deveni mai apoi un Eden de fericire; familia, un frumos simbol al familiei din cer” (Ibidem, p. 28).
Tată, ajută-mă să înaintez încet, cât pot suporta copiii, să nu-i provoc la mânie și să distrug orice urmă de rău din propriul comportament! Ajută-ne ca ziua de azi să fie o mostră din bucuria cerului!
autor: Christine Gillan Byrne
