Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.
Iacov 1:5
Ascultă ediția audio aici.
Oferindu-le copiilor tot ce vor ei nu îi pregătim ca să fie adulți maturi și responsabili. Nu de puține ori hiperindulgența sau răsfățarea îi face pe copii nemulțumiți, nesatisfăcuți, lacomi. Devin sclavii cultului ultimelor noutăți; cu cât primesc mai mult, cu atât vor mai mult. Cu fiecare jucărie sau libertate nouă, noutatea se estompează mai mult și mai repede.
În general, copiilor răsfățați le displace orice le pricinuiește vreun neajuns: treburile din casă sunt „plictisitoare” și chiar vor refuza să le facă. Se bosumflă când nu li se face pe plac. Dacă părinții pun piciorul în prag, adică nu cedează și rămân fermi pe poziție, copiii se tăvălesc pe jos, țipă ș.a.m.d., în încercarea de a-și manipula părinții.
Curând, acești părinți devin frustrați, supărați și nemulțumiți deoarece copiii lor au ajuns niște răsfățați. Însă, chiar și atunci, cei mai mulți nu pot spune nu, acceptarea fiind singura cale pe care o cunosc pentru a oferi și primi iubire. Motivele pentru care părinții își răsfață copiii pot fi multe. Unii pur și simplu repetă propria experiență avută cu părinții lor sau reacționează la creșterea primită în familii autoritare. Indulgența excesivă poate deriva din simțământul de vinovăție din cauza timpului limitat pe care îl acordă copilului. Sau pot fi cauze care coboară mai profund, până la vreo respingere sau privațiune suferită în copilărie. Iar pericolele indulgenței sunt reale și nu se limitează doar la a avea un copil răsfățat.
Ellen White avertizează împotriva extremelor în controlarea/răsfățarea copiilor: „Nu este bine ca părinții să dezmierde sau să satisfacă toate capriciile copiilor lor, după cum nu este drept nici să abuzeze de ei. O cale de acțiune hotărâtă și cinstită va produce cele mai bune rezultate” (Mărturii, vol. 4, p. 313).
Ca părinți responsabili de educarea copiilor noștri, să cerem de la Dumnezeu înțelepciune pentru a realiza acel echilibru, în așa fel încât ei să știe că dorințele lor nu întotdeauna sunt motivate de un scop bun.
autor: Ionel Mardare
