Și atunci îți vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare și fără frică.
Iov 11:15
Ascultă ediția audio aici.
Este bine ca tinerii să știe că trebuie să ajungă la cea mai înaltă dezvoltare a puterilor lor mintale. Nu vrem să punem limite educației pe care Dumnezeu a lăsat-o fără limite. Dar realizările noastre nu au nicio valoare dacă nu slujesc onoarei lui Dumnezeu și binelui omenirii. (…)
Ceea ce ne trebuie este o cunoștință care să întărească mintea și sufletul, care să ne facă oameni mai buni. Educația inimii este de o importanță mult mai mare decât simpla învățătură din cărți. Este bine și chiar absolut necesar să cunoaștem lumea în care trăim, dar, dacă nu luăm în considerare veșnicia, vom face o greșeală din care nu ne vom mai putea reveni niciodată. (…) Dacă își vor înțelege propriile slăbiciuni, tinerii vor găsi tărie în Dumnezeu (Divina vindecare, pp. 329–330).
Există o știință a creștinismului care trebuie să fie stăpânită – o știință care este mult mai adâncă, mai largă și mai înaltă decât orice știință omenească, după cum cerurile sunt mai presus decât pământul. Mintea trebuie să fie disciplinată, educată, formată, deoarece noi avem de făcut o lucrare pentru Dumnezeu pe căi care nu sunt în armonie cu înclinațiile noastre înnăscute. Pornirile spre rău, moștenite și cultivate, trebuie să fie biruite. Adesea, educația și instruirea de o viață întreagă trebuie să fie lăsate deoparte pentru ca omul să ajungă ucenic în școala lui Hristos. Inima noastră trebuie să fie educată pentru a ajunge să stea neclintită în Dumnezeu. Trebuie să ne formăm deprinderi de gândire care să ne facă în stare să stăm tari împotriva ispitei. Trebuie să ne deprindem să privim în sus. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu – principii care sunt tot atât de înalte cât cerul și de întinse cât veșnicia – trebuie să le înțelegem în legătura lor cu viața noastră de fiecare zi. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând trebuie să fie în armonie cu aceste principii. Totul trebuie să fie adus în armonie cu Hristos și supuse Lui (Ibidem, pp. 332–333).
autor: Ellen G. White
