Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei mai avea parte deloc cu Mine.” Ioan 13:8
Ascultă ediția audio aici.
Cuvintele acestea înseamnă mai mult decât curățire trupească. Hristos vorbește încă de curățirea superioară simbolizată prin cea inferioară. Acela care venea după îmbăiere era curat, dar picioarele din sandale se umpleau repede de praf și trebuiau spălate din nou. La fel și Petru și frații lui fuseseră spălați în marele izvor deschis pentru păcat și necurăție. Hristos îi recunoștea ca fiind ai Lui. Dar ispita îi dusese la rău și încă aveau nevoie de harul Lui curățitor. Când S-a încins cu ștergarul pentru a spăla praful de pe picioarele lor, Isus dorea ca prin acest lucru să le spele înstrăinarea, gelozia și mândria din inimi. Această lucrare era mult mai de valoare decât spălarea picioarelor lor prăfuite. Cu atitudinea pe care o aveau atunci, niciunul dintre ei nu era pregătit pentru părtășia cu Hristos. Până când nu erau aduși la umilință și iubire, nu erau pregătiți să ia parte la cina pascală sau la serviciul de comemorare pe care Hristos era gata să îl instituie. Inima lor trebuia să fie curățită. Mândria și interesul egoist dăduseră naștere la dezbinare și ură, dar Isus îndepărtase toate acestea la spălarea picioarelor. Se făcuse o schimbare asupra sentimentelor. Privind la ei, Isus putea să zică: „Voi sunteți curați.” Acum se restabilise legătura dintre inimi, precum și iubirea unul față de altul. Ei deveniseră umili și gata să primească învățătura. În afară de Iuda, fiecare era gata să cedeze locul cel mai de frunte. Acum, cu inima supusă și recunoscătoare, puteau primi cuvintele lui Hristos.
La fel ca Petru și frații lui, și noi am fost spălați în sângele lui Hristos, dar adesea puritatea inimii este pătată prin atingerea de cele rele. Trebuie să venim la Hristos pentru harul Lui curățitor. Petru s-a îngrozit la gândul că mâinile Domnului și Învățătorului lor ating picioarele lui murdare, dar de câte ori nu atingem noi, cu inimile noastre păcătoase și întinate, inima lui Hristos! Cât de dureroase sunt pentru El caracterul nostru rău, vanitatea și îngâmfarea noastră! Totuși trebuie să aducem la El toate slăbiciunile și faptele noastre murdare. Numai El ne poate curăți. Noi nu suntem pregătiți pentru părtășia cu El decât atunci când suntem purificați prin puterea Lui. – Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 646-649
Gândesc mai departe
Mă împiedică vreodată rușinea păcatelor mele să le aduc la Isus?
