Învierea și Viața

Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!” Ioan 11:21

Ascultă ediția audio aici.

Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat.” El citea inimile celor adunați. Vedea că, la mulți, ce trecea drept dovadă de durere era numai fățărnicie. Știa că unii dintre cei de față care acum dovedeau o ipocrită tristețe vor plănui curând să-L omoare nu numai pe puternicul Făcător de minuni, dar și pe cel care trebuia să fie înviat din morți. Hristos ar fi putut să le smulgă haina de pretinsă tristețe. Dar Și-a înfrânat indignarea îndreptățită. Cuvintele pe care le-ar fi putut spune pe bună dreptate nu le-a rostit, datorită celor dragi îngenuncheați la picioarele Lui cu întristare, care credeau cu adevărat în El.

„Unde l-ați pus?” a întrebat El. „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” Au pornit împreună spre mormânt. Era o scenă plină de jale. Lazăr fusese foarte iubit, iar surorile lui plângeau după el cu inima zdrobită, iar cei care îi fuseseră prieteni își amestecau lacrimile cu ale surorilor îndurerate. La vederea suferinței umane și a faptului că prietenii îndurerați îl plângeau pe mort în timp ce Mântuitorul lumii era lângă ei, „Isus plângea”. Deși era Fiul lui Dumnezeu, El luase totuși natura umană și era mișcat de durerea oamenilor. Inima Lui duioasă și miloasă e totdeauna atinsă de compasiune pentru cei care suferă. El plânge cu cei ce plâng și Se bucură cu cei care se bucură.

Dar Isus nu a plâns numai din cauza empatiei față de Maria și Marta. În lacrimile Sale era o întristare din cauza durerii umane, atât de mare pe cât e cerul de înalt față de pământ. Hristos nu plângea pentru Lazăr, căci El era gata să-l cheme afară din mormânt. El plângea pentru că mulți dintre cei care plângeau acum după Lazăr urmau să plănuiască în curând moartea Lui, a Aceluia care era Învierea și Viața. Dar cât de incapabili erau iudeii necredincioși să-I înțeleagă corect lacrimile! Câțiva, care nu puteau vedea decât în împrejurările exterioare motivul întristării Lui, au spus în șoaptă: „Iată cât de mult îl iubea.” – Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 533, 534

Gândesc mai departe

Cum reacționez atunci când cineva pe care îl ajut mă trădează?

Isus, nume mai presus de orice nume
Isus, nume mai presus de orice nume
Acest devoțional îți va face cunoștință cu Isus, în cazul în care nu L-ai întâlnit deja pe Cel care Și-a dat viața pentru tine. Dacă deja ai simțit atingerea iubitoare a Mântuitorului, avem certitudinea că această lectură zilnică îți va îmbogăți relația cu El. Faptul de a-L face cunoscut a fost marele puls al vieții și lucrării lui Ellen White. Rugăciunea noastră este ca această moștenire să fie transmisă mai departe prin intermediul tău, până când toți Îl vom striga pe nume pe Isus - nume mai presus de orice nume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentIsten-fiúság
Articolul următorDragostea nu se dezvoltă la suprafață