„O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre El. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte.” (Psalmii 19:2,3)
Ascultă ediția audio aici.
Diferite confesiuni văd rugăciunea prin propriii ochi. Unii meditează în tăcere, alții se roagă zgomotos și chiar strigă la Dumnezeu, alții se roagă la ore fixe și în grupuri mari, pentru unii e importantă poziția, în timp ce alții se pot ruga oriunde și oricum. Fiecare are propria înțelegere privind modul de raportare la Divinitate.
Dar dacă ți-as spune că rugăciunea poate fi doar o plimbare în tăcere printr-o grădină, o ședere tihnită, lipsită de cuvinte, în mijlocul creației lui Dumnezeu? Cum ar fi ca rugăciunea să fie o conversație cu un prieten drag, cu cel mai bun Prieten?
Austin Miles, autor de versuri creștine, scrie într-unul din imnurile sale:
„El merge cu mine și vorbește cu mine
Și îmi spune că sunt al Său.
Bucuria pe care o împărtășim în grădină
Nimeni nu o cunoaște!”
(In the Garden „În grădină”)
De cele mai multe ori, nu e nevoie de cuvinte prea multe atunci când stai în fața Creatorului tău. El, care cunoaște cele mai adânci și mai intime gânduri, trăiri, temeri și bucurii, care veghează, fără să Îi cerem, asupra fiecărui pas, care ne iubește chiar și atunci când Îi întoarcem spatele, El nu are nevoie de cuvintele noastre. Noi suntem cei care avem nevoie să verbalizăm nevoile și mulțumirile noastre către El.
Doamne, ajută-ne să descoperim frumusețea caracterului Tău prin intermediul naturii! Dă-ne putere să învățăm ordinea și disciplina din preajma noastră!
Provocare:
Te invit astăzi să îți iei un timp special în care să stai în tăcere în mijlocul naturii în prezența lui Dumnezeu. Invită-L la o plimbare pe Cel care a creat natura pentru tine și pentru mine și deschide-ți inima să înveți despre caracterul lui Dumnezeu din ordinea, frumusețea și diversitatea naturii!
Cristina Capră
Conferința Oltenia
