Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara. (Iov 1:9-10)

Ascultă ediția audio aici.

Tema centrală a cărții lui Iov este credința. La începutul relatării, Satana Îi expune lui Dumnezeu natura credinței lui Iov. „Degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Te crede și se încrede în Tine pe degeaba?” Diavolul insinuează că slujirea și credința lui Iov sunt rezultatul interesului. Și refuză ideea că Iov ar putea avea o credință trăită în mod sincer și, în mod fundamental, bună.

După părerea lui Satana, credința există la schimb cu ceea ce oferă, nu pentru ceea ce este ea. Așa că, pentru a se descoperi care este adevăratul caracter al patriarhului, Dumnezeu propune să i se retragă binecuvântările. Și începe probarea credinței lui Iov. Dumnezeu îi permite lui Satana să îl copleșească pe Iov cu necazuri: întâi îl lasă fără avere, apoi fără casă și copii și, în cele din urmă, îi lovește trupul cu o boală îngrozitoare. Dar textul biblic spune: „În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1:22). Relatarea suferințelor lui Iov se încheie cu intrarea în scenă a soției patriarhului, personaj care ilustrează credința interesată și egoistă, adusă în atenție de acuzația diabolică: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” (Iov 2:9). Și încă o dată se manifestă credința autentică a lui Iov: „Primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?” (v. 10).

Unii definesc credința din interes drept „utilitară”, adică cea prin intermediul căreia se pot primi binecuvântări. Pentru ei, înaintea oricărei alte trăsături a credinței, stă utilitatea ei. E subtilă credința utilitară, dar Îl confundă pe Dumnezeu cu binecuvântările Sale: dacă primim ocrotire, atenție, prosperitate, înseamnă că Dumnezeu există. Dar dacă asupra noastră se abat rușinea, suferința sau nenorocul, înseamnă că suntem abandonați de Dumnezeu și punem la îndoială existența Sa. În galeria de eroi ai credinței, se spune despre Moise că „a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:27). În experiența exemplară a lui Iov, odată cu sfârșitul ei fericit, patriarhul încheie prin a recunoaște: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5).

Să Îi cerem astăzi Domnului să ne ajute să urmăm exemplul lui Iov, așa încât credința noastră să fie autentică și noi să avem convingerea fermă că există în ceruri un Dumnezeu.

Carlos Puyol Buil
Carlos Puyol Buil
Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentFejleszd az elmédet!
Articolul următorUn țepuș în carne