Ghedeon și cei trei sute de oameni ai săi

Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.” (Judecătorii 7:7)

Ascultă ediția audio aici.

Când a sosit momentul luptei cu madianiții, Ghedeon a primit porunca de a selecta oamenii de arme. Cei cărora le-a fost frică sau care au îngenuncheat ca să bea apă au fost excluși. Au mai rămas apoi doar trei sute de oameni înarmați cu trompete și urcioare cu torțe aprinse înăuntru. La miezul nopții, împărțiți în trei, trebuiau să ia cu asalt tabăra madianită din trei puncte strategice diferite. În momentul când s-a dat semnalul, au sunat din trompetă, au spart urcioarele și au scos torțele, strigând toți deodată: „Pentru Domnul și pentru Ghedeon!” Surpriza și agitația au fost de proporții în rândul madianiților, așa încât s-au ucis între ei.

De ce a recurs Domnul la aceste mijloace pentru a reduce contingentul de soldați israeliți? Comentariul următor aduce lumină: „Caracterul este adesea pus la încercare prin mijloacele cele mai simple. Aceia care în timp de primejdie au fost lacomi să-și satisfacă nevoile nu sunt oamenii pe care te poți sprijini la vreme de nevoie. […] Bărbații aleși de El au fost acei câțiva care n-au îngăduit ca nevoile proprii să-i împiedice de la împlinirea datoriei. Cei trei sute de bărbați aleși nu numai că aveau curaj și stăpânire de sine, dar erau și bărbați ai credinței. Ei nu se mânjiseră cu închinarea la idoli. Dumnezeu putea să-i călăuzească și, prin ei, să-l salveze pe Israel. Succesul nu depinde de număr. Dumnezeu poate să salveze atât printr-un număr mic, cât și printr-un număr mare” (Patriarhi și profeți, p. 518).

Ghedeon nu ocupa un post proeminent în Israel. După cum el însuși îi spunea Îngerului Domnului, era „cel mai mic din casa tatălui său”. Dar era un om sincer, de o valoare enormă, care a riscat să demoleze altarul pe care familia lui îl ridicase lui Baal. Un om umil, dispus să nu se încreadă în el însuși, ci în Dumnezeu. Fără arme convenționale, cu o armată restrânsă, punând în practică o strategie stabilită de Cel Veșnic, Ghedeon și cei trei sute de războinici au obținut un triumf nebănuit.

„Dumnezeu nu alege întotdeauna pentru lucrarea Sa oameni cu talente deosebite, ci îi alege pe aceia de care Se poate servi mai bine (Proverbele 15:33). Domnul poate să lucreze cel mai bine prin aceia care sunt cei mai conștienți de lipsa lor de putere și care se încred în El, în calitatea Sa de conducător și izvor al puterii lor. El vrea să-i facă puternici, unind puterea Sa cu slăbiciunea lor, și înțelepți, unind înțelepciunea Sa cu neștiința lor” (Patriarhi și profeți, p. 520).

Începând de acum, când ne simțim slabi și incapabili să biruim, să Îl lăsăm pe Domnul să ne facă puternici și să ne conducă viața.

Carlos Puyol Buil
Carlos Puyol Buil
Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentCopii săraci
Articolul următorNe adjátok fel!