„Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor.” Luca 3:9
Ionescu avea în faţa casei un pom de care voia să se scape. Într-o după-amiază de vară, el a luat o hotărâre. Pomul trebuia să dispară şi era timpul să treacă la acţiune. El a împrumutat de la vecinul său o scară dublă şi s-a apucat de muncă. Omul nostru s-a apucat să desfrunzească pomul, smulgând frunzele cu mâna. A fost o muncă grea care i-a luat câteva zile, dar în cele din urmă a terminat-o. A înapoiat vecinului său scara, încredinţat că problema fusese rezolvată.
Totul a mers bine timp de câteva luni. Ionescu aproape că uitase de problema pomului, până într-una din zile în primăvară când a băgat de seamă că o grămadă de frunze noi apăruseră pe toate crengile pomului. Totul se petrecuse treptat şi într-un ritm atât de lent că el nici nu observase. Un lucru era sigur şi anume că pomul nu se uscase ci era în starea cea mai bună.
Ionescu a împrumutat din nou scara şi s-a apucat din nou de lucru cu şi mai multă atenţie, smulgând frunză cu frunză de pe fiecare creangă. Dar în primăvara următoare frunzele au apărut din nou şi tot aşa în primăvara următoare şi în cealaltă. Proprietarul scării s-a adresat lui Ionescu pe când acesta îşi pregătea scara ca să se apuce din nou de lucru, şi i-a zis: „Ascultă vecine, să nu crezi că-ţi spun asta ca să nu-mi mai foloseşti scara, dar de ce nu aştepţi şi tu până la toamnă ca noi toţi ceilalţi şi atunci să tai toate crengile? Nu crezi că asta ar fi mai uşor?” „Vecine, am impresia că tu nu înţelegi ce vreau eu să fac”, a răspuns Ionescu. „Scopul meu nu este să mă scap de frunze, ci să mă scap de pom!” Clătinând din cap, vecinul s-a dus până acasă şi şi-a luat toporul din magazie. „Dacă vrei să te scapi de pom, asta este unealta de care ai nevoie,” l-a sfătuit el pe Ionescu.
De câte ori nu ţi-ai irosit şi tu timpul încercând să te scapi de un pom prin a-i smulge frunzele? Poate că nu crezi că ai făcut aşa ceva. Dar de câte ori n-am încercat noi creştinii să ne scăpăm de firea noastră pămintească prin a ne concentra asupra roadelor în loc de a privi la rădăcina problemei. „Putem să smulgem frunzele unui pom cât se poate mai des, dar aceasta nu va distruge acel pom; în sezonul următor frunzele vor apărea din nou, mai viguroase ca oricând. Înfige însă toporul la rădăcina acelui pom, şi nu numai că îi vor cădea toate frunzele, dar acel pom va pieri cu totul. Aceia care acceptă cuvântul adevărului vor muri faţă de lume şi vor deveni umili şi blânzi, asemenea Domnului lor. Îndată ce inima este schimbată de Hristos, îmbrăcămintea, conversaţia, şi întreaga viaţă va fi în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu.” – My Life Today, p. 265.
