Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele. (Iov 28:18)
Sfintele Scripturi sunt standardul perfect al adevărului şi, ca atare, ar trebui să li se acorde cel mai înalt loc în educaţie. Pentru a obţine o educaţie vrednică de acest nume, trebuie să ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, Creatorul, şi pe Hristos, Răscumpărătorul, aşa cum sunt revelaţi în Cuvântul sacru.
Fiecare om, creat după chipul lui Dumnezeu, deţine caracteristici asemănătoare Creatorului – individualitate, capacitatea de a gândi şi de a acţiona. Oamenii care îşi dezvoltă aceste caracteristici sunt oameni care poartă responsabilităţi, care sunt conducători cu iniţiativă şi care au influenţă asupra caracterelor. Rolul adevăratei educaţii este de a dezvolta această înzestrare, de a-i învăţa pe tineri să gândească singuri, nu doar să reflecte gândirea al tor oameni. în loc să-şi limiteze studiul la ce au spus sau au scris alţii, elevii să fie îndrumaţi către izvoarele adevărului, către vastele câmpuri deschise cercetării în natură şi în revelaţia biblică. Să contemple marile subiecte ale datoriei şi destinului, şi mintea lor va căpăta vigoare şi amploare. În locul unor persoane educate, dar plăpânde, instituţiile de învăţământ vor forma oameni îndeajuns de puternici pentru a gândi şi a acţiona, oameni care si se situeze deasupra împrejurărilor, oameni care să aibă o minte deschisă, o gândire clară şi curajul de a avea propriile convingeri.
O asemenea educaţie oferă mai mult decât o simplă disciplinare a minţii, mai mult decât o pregătire fizică. Ea întăreşte caracterul, astfel încât adevărul şi integritatea să nu fie sacrificate pentru dorinţe egoiste sau ambiţii lumeşti, şi fortifică mintea împotriva răului. Printr-o astfel de educaţie, individul, în loc să se lase distrus de vreo patimă care-l subjugă, îşi aduce fiecare motiv şi fiecare dorinţă în conformitate cu marile principii ale binelui. Când la baza educaţiei stă perfecţiunea caracterului lui Dumnezeu, mintea este reînnoită, iar sufletul este recreat după chipul lui Dumnezeu. […] Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât cea mai înaltă gândire omenească. Evlavia – asemănarea cu Dumnezeu – este ţinta care trebuie atinsă. În faţa elevului se deschide drumul unui progres continuu. El are de atins un obiectiv, de ajuns la un standard care include tot ce este bun, pur şi nobil. Va avansa cât mai rapid şi cât mai mult posibil în fiecare ramură a cunoaşterii adevărate. Însă eforturile lui vor fi îndreptate către obiective care sunt tot atât de înalte faţă de interesele egoiste şi trecătoare cum sunt cerurile faţă de pământ.
Educaţie, pp. 17-19
