Golirea de eu

    Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. (Ioan 3:30)

    Privind prin credinţă spre Mântuitorul, Ioan se ridicase până la înălţimea lepădării de sine. El nu căutase să-i atragă pe oameni la sine, ci să le înalţe gândurile mai sus şi tot mai sus, până ce vor găsi odihnă la Mielul lui Dumnezeu. El nu fusese decât un glas, un strigăt în pustie. Acum, el a acceptat cu bucurie tăcerea şi rămânerea în umbră, pentru ca ochii tuturor să poată fi îndreptaţi către Lumina vieţii.

    Aceia care sunt fideli chemării lor ca mesageri pentru Dumnezeu nu vor căuta onoarea personală. Iubirea de sine va fi înghiţită de iubirea pentru Hristos. Rivalitatea nu va mânji scumpa lucrare a Evangheliei. Ei vor recunoaşte că lucrarea lor este aceea de a proclama la fel ca Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Ei îl vor înălţa pe Isus şi, împreună cu El, întreg neamul omenesc va fi înălţat. „Aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite” (Isaia 57:15).

    Sufletul profetului, golit de eu, a fost plin de lumina Dumnezeirii. Când a fost martor la slava Mântuitorului, cuvintele lui au fost aproape ca o continuare a celor pe care Hristos le rostise la întâlnirea cu Nicodim. Ioan a zis: „Cel ce vine din cer este mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi… Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.” Isus a putut să zică: „Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis” (Ioan 5:30). Lui I s-a spus: „Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea” (Evrei 1:9). […]

    La fel se întâmplă şi cu urmaşii lui Hristos. Noi putem primi lumina cerească numai dacă suntem gata să fim gobţi de eu. Nu putem înţelege caracterul lui Dumnezeu, nici nu-L putem primi pe Hristos prin credinţă decât atunci când consimţim ca orice gând să fie făcut rob al ascultării de Hristos. Tuturor acelora care procedează astfel b se dă Duhul Sfânt fără măsură.

    Viaţa lui Iisus, pp. 179-181

    Împreună spre casă
    Împreună spre casă
    "Impreuna spre casa" este ghidul tau companion pentru anul 2016. Cartea insoteste trecerea ta prin timp, oferindu-ti zilnic portia de hrana pentru aspiratiile tale de a ajunge cat mai repede Acasa. Citeste acasa, citeste in masina, metrou sau avion, citeste ori de cate ori prinzi putin timp disponibil. Doar asa poti sa te pregatesti pentru a intra in noua casa.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentPrietenia
    Articolul următorAtacat de hoţi