Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.
Proverbele 4:23
La prima vedere, pare că acest text ar fi adevărat numai dacă cineva a acceptat Duhul Sfânt. Viața nu vine de la noi, ci de la El. Isus i-a spus femeii de la fântână că, dacă va bea apa pe care El voia să i-o dea, aceasta va fi un izvor.
Cu toate acestea, în Iacov 3:10-12, vorbind despre puterea cuvântului, citim: „Din aceeași gură iese și binecuvântarea, și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei! Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce, și apă amară? Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.” Așadar, se pare că, deși izvoarele vieții provin de la Dumnezeu, ele pot fi poluate, dintr-o sursă cu totul diferită. Asta înseamnă că unul dintre principiile unei vieți nealterate este să veghezi cu atenție asupra a ceea ce intră și iese din izvorul vieții din interiorul tău.
Fii atent data viitoare când alegi să faci ceva doar pentru distracție. Te simți mai proaspăt și mai viu după aceea? Mai mult tu însuți? Ai învățat ceva care îți clarifică o parte din această viață complexă? Ai consolidat relația cu un prieten sau cu prietenii tăi în timp ce vă jucați împreună? Sau te-ai simțit puțin murdar? Te-ai simțit mai confuz ca niciodată sau ai intrat în competiție cu prietenii tăi într-un mod care a provocat sau ar fi putut provoca sentimente rănite?
Concluzia: L-ai fi invitat pe Isus să facă/se joace/vadă asta cu tine? Este mult mai ușor să vorbești despre asta decât să o faci! Isus îți cunoaște inima și știe dacă încerci să înveți sincer și să-L pui pe El în centrul vieții tale. El te va călăuzi. Uneori, El îi va folosi pe alții pentru a te ghida. Alteori, va trebui să te descurci singur. Dar atunci… niciodată singur.
Prietenul meu ceresc, apără-mă de pericolul excesului și fanatismului. Nu mă lăsa să-mi închid spiritul într-un corset de restricții pe care Tu nu l-ai creat. Dar nu mă lăsa nici să mă dezlănțui, făcând orice îmi vine în minte sau orice mă încurajează prietenii mei să fac, fără să-mi amintesc să Te invit și pe Tine. Și… Îți mulțumesc pentru răbdarea și iertarea Ta!
