După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute și-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
Faptele apostolilor 4:31-35
Vorbim tot timpul despre biserica primară. Cât de grozavi erau, cât ne-am dori să fim și noi așa. Vorbim și despre ploaia timpurie și târzie. Cântăm despre asta, dar nu suntem siguri că ne-o dorim cu adevărat.
Aceasta va fi ultima noastră privire asupra faptului de a nu idolatriza lucrurile de sub pământ. Vom încheia cu o poveste adevărată. Cu ani în urmă, un tânăr a venit la o academie doar în vizită. Avea o chitară pe umăr și un rucsac mic. Profesorii l-au lăsat să mănânce în cantină și să stea de vorbă cu elevii. Pe măsură ce elevii vorbeau cu el, s-a dovedit că se simțise chemat să ia în serios Luca 18:22. Vânduse tot ce avea, dăduse totul săracilor și acum deținea doar ceea ce purta cu el: două costume, o Biblie și chitara. Călătorea, cânta și vorbea despre Dumnezeu. Oamenii îl primeau și îl hrăneau. Uneori îl luau cu mașina. De cele mai multe ori, mergea pe jos. O tânără sinceră l-a întrebat: Crezi că Isus voia ca toată lumea să vândă tot ce avea? Nu, a răspuns tânărul. El vrea să-I dăm totul, inclusiv pe noi înșine, chitara, Biblia și hainele. Nu toată lumea este chemată la această viață. Gândește-te cum ar arăta țara! Dar toată lumea este chemată să-I dea totul. Și să fie dispusă să facă cu ele orice spune El.
Tânăra nu a uitat niciodată. Dar încă nu este sigură că ar fi dispusă să renunțe la toate bunurile sale sau să se abțină de la a spune: Asta e a mea, nu o poți avea. Pur și simplu nu este sigură. Tu ce părere ai?
Dătătorule al tuturor darurilor bune, sunt al Tău. Banii mei sunt ai Tăi. Lucrurile mele sunt ale Tale. Fă cu ele și cu mine ce dorești.
