Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
Efeseni 2:10
Cu puțin timp înainte de Conferința din 1888 de la Minneapolis, s-a iscat o controversă ce avea să marcheze istoria bisericii. A.T. Jones, E.J. Waggoner și alți lideri susțineau că mântuirea este un dar al harului, primit prin credință, nu prin eforturile de a păzi legea. Alții, precum G.I. Butler, credeau că o astfel de învățătură ar submina ascultarea și insistau asupra păzirii stricte a legii lui Dumnezeu.
Când a început conferința, Butler a trimis scrisori, dar nu a putut participa. Ellen White, deși slăbită, a venit din California. Ea a descris atmosfera ca fiind tensionată și conflictuală și i-a îndemnat pe Waggoner și Jones să vorbească cu blândețe, iar pe ceilalți să caute unitatea în rugăciune. Le-a reamintit că Dumnezeu conduce pas cu pas și că lumina nouă aduce uneori provocări.
Unii i-au acuzat pe Jones și Waggoner că resping învățăturile tradiționale, dar Ellen White a spus: „Fratele E.J. Waggoner a avut privilegiul de a vorbi deschis și de a-și prezenta părerile cu privire la îndreptățirea prin credință și neprihănirea lui Hristos în raport cu legea. Aceasta nu era o lumină nouă, ci o lumină veche plasată acolo unde trebuia să fie, în mesajul celui de-al treilea înger. […] Aceasta nu era o lumină nouă pentru mine, deoarece mi-a fost revelată de o autoritate superioară în ultimii patruzeci și patru de ani și am prezentat-o poporului nostru prin scris și prin cuvânt în mărturiile Duhului Său” (Ms. 24).
Pentru mulți, acel moment a fost o provocare spirituală. Unii au respins mesajul, alții au fost schimbați pentru totdeauna, înțelegând că ascultarea nu e cauza mântuirii, ci rodul ei.
Ruptura începută în 1888 se resimte și azi. Ce înseamnă să ascultăm? Dacă legea nu ne mântuiește, trebuie s-o păzim? Credința adevărată ne face mai dornici să trăim în armonie cu voia lui Dumnezeu, din bucuria siguranței că suntem în Hristos.
Dumnezeule al harului nemăsurat, îți mulțumesc pentru darul mântuirii prin credință. Ajută-mă să trăiesc nu cu teamă, ci cu iubire pentru Tine. Fă-mă o mărturie vie a harului Tău eliberator, care transformă inima și aduce pacea adevărată!
