UN NOU TIP DE PESCAR

Pe când trecea pe lângă Marea Galileei, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.” Îndată, ei au lăsat mrejele și au mers după El.
Matei 4:18-20

Se pare că, la început, Petru, Andrei, Ioan, Filip, Natanael și, probabil, Iacov l-au urmat pe Isus doar parțial și s-au întors la meseria lor de pescari în restul timpului. Însă, într-o zi, Isus i-a chemat să-L urmeze cu totul: „Vă voi face pescari de oameni.”

Probabil că timpul petrecut cu El a avut un impact puternic asupra lor, pentru că Biblia spune că au lăsat totul și L-au urmat. Oare s-au întrebat cum își vor hrăni familiile? Zebedei, tatăl lui Iacov și Ioan, proprietar al afacerii de pescuit, i-a dezaprobat sau i-a încurajat? A trebuit să angajeze ajutoare? Sau, poate, femeile bogate care susțineau lucrarea lui Isus (Luca 8:1) i-au sprijinit și pe ei?

Nu vom ști până când nu vom putea întreba într-o zi. Îl urmăm pe Isus cu toată inima? Ce înseamnă asta, de fapt? Poate nu toți sunem chemați să renunțăm la tot, dar toți suntem invitați să trăim cu inima întreagă pentru Dumnezeu. Știm acest lucru, deoarece Isus a chemat doar doisprezece în timp ce era aici, cu toate că avea sute de ucenici credincioși. O sută douăzeci dintre ei se aflau în camera de sus în Ziua Cincizecimii (Faptele apostolilor 1:15).

Cu toate acestea, suntem cu toții chemați la ucenicie – să-L urmăm nu doar în momentele solemne, ci și în cele obișnuite. Viața întreagă devine locul în care Dumnezeu poate lucra prin noi. Uneori, El ne invită să-I oferim chiar și timpul liber – să transformăm distracția în prilej de binefacere, iar relaxarea, în compasiune.

Ai auzit chemarea? Care este răspunsul tău?

Mare Pescar, vreau să învăț să pescuiesc în felul Tău. Fă-mă iscusit în a rosti cuvintele Tale. Vreau să Te reflect fără a impune, să luminezi prin mine fără să mă laud. Dă-mi înțelepciune să învăț de la cei milostivi și iertători.Sunt ucenicul Tău și mă angajez să te urmez în orice vreme – în ape liniștite sau furtunoase.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi