Dragă prietene,
Pentru mulți dintre noi, începerea studiilor universitare reprezintă primul moment din viață când suntem singuri, pe cont propriu, și putem alege să ne trăim viața așa cum dorim, departe de părinții noștri. Este prima dată când poți face cu adevărat orice vrei, aparent fără consecințe.
Când am ajuns la universitate, experiența mea cu Dumnezeu a fost un fel de montagnes russes, cu suișuri și coborâșuri. Cu toate acestea, la început, a fost prima oară când am văzut cu adevărat Sabatul ca odihnă și evadare din stresul lumii.
Facultatea nu a fost ușoară. Erau 6 zile pe săptămână cu 16 ore de lucru. Nu a fost o experiență unică – restul colegilor mei au făcut același lucru, cu excepția faptului că au făcut-o 7 zile pe săptămână. Însă, pentru prima dată, am ales să țin Sabatul nu pentru că era cineva acolo care să-mi spună să fac așa. Locuiam în campus, în cămin, și îi observam pe colegii mei muncind și trudind. Ei discutau despre sarcini, proiecte sau laboratoare. Părea destul de dezavantajos pentru rezultatele ce vor fi urmat să nu lucrez atât de mult ca ei, dar miracolul este că nu am rămas niciodată în urmă. După ce Îi dedicam acel timp special lui Dumnezeu, mă simțeam reînnoit și întinerit. Și se pare că Dumnezeu m-a binecuvântat cu mai multă eficiență în 6 zile decât au avut colegii mei în 7, care păreau să fie chiar mai stresați.
Ideea pe care încerc să o subliniez nu se referă neapărat doar la Sabat, ci este vorba despre a-L experimenta pe Dumnezeu tu însuți, nu prin altcineva. Este vorba despre a alege pentru tine ce maestru servești. Este decizia pe care Scriptura o marchează în Iosua 21:15 – Alegeți astăzi cui vreți să slujiți (…) Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.
Este timpul să alegi astăzi și în fiecare zi pe cine vei urma și mă rog ca atât tu, cât și eu să Îl alegem pe Dumnezeu, iar El să devină Prietenul nostru Cel mai bun!
Cu prietenie, Arthur Dabu
AMiCUS Cluj
