Dragă prietene,
Cu riscul de a mă face vulnerabilă, îți voi mărturisi o situație din viața mea prin care nu am trecut prea ușor. Divorțul părinților mei m-a afectat destul de mult când am intrat la facultate, deoarece nu mai primeam ca înainte același sprijin din partea lor, iar financiar mă susținea doar biserica.
Era o zi de vineri, mă întorceam de la practică și, cu o seară înainte, mă rugasem ca Domnul să aibă grijă de mine, așa cum avusese și până atunci. Așteptând să vină autobuzul, am primit un îndemn de a o suna pe mătușa mea. Inițial, m-am opus acestui gând, dar, după un minut, am cedat și m-am hotărât să o sun, cu gândul că îi voi face o bucurie. După un mic moment de așteptare, i-am auzit vocea la celălalt capăt de linie. Mi-a povestit despre ultimele întâmplări din viața dumneaei, după care m-a întrebat cum sunt, dacă mai am bani și de mâncare, spunându-mi că ar vrea să îmi trimită un mic cadou. Mi-au dat lacrimile instantaneu, conștientizând în acel moment că Dumnezeu deja pregătise un răspuns la rugăciunea mea și aștepta doar să apelez în direcția potrivită.
În bunătatea Lui, El Se îngrijește mereu de nevoile noastre, pe care le cunoaște îndeaproape, și niciodată nu-i lasă pe copiii Lui flămânzi. Îndemnul lui Isus din Evanghelia după Luca 12:22 – De aceea vă spun: ,,Nu vă îngrijorați cu privire la viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca.” – în dreptul meu, a fost însoțit de îndeplinirea promisiunii că El este cu mine.
Avem un Tată în Cer care ne asigură că, dacă ne încredem în El, pâinea cea de toate zilele nu ne va lipsi. Ce bun e Dumnezeul nostru!
Cu prietenie, Sara Chiparcă
Asociația Adventus
