Dragă prietene,
În copilărie, nu aveam nevoie să caut sensul propriu, fiindcă atunci el era conturat de nucleul familiei. Se poate spune că fiica părinților mei era identitatea mea și ascultarea de ei era scopul meu. Odată cu trecerea anilor, conturul acesta se desfăcea și trebuia să îmi asum unul nou: Cine vreau să fiu? Ce scop am? – întrebări care ajung în mintea fiecărui tânăr. Mulți se confruntă cu problema sensului și deși lumea e plină de semnificații, este insuficientă pentru a umple acest gol.
Există mai multe concepții filosofice despre sensul vieții. Unele se referă la plăcere, altele la progres, altele la fericire, altele la cunoaștere – și totuși, nicio teorie nu a rezolvat problema. A nu avea răspuns la această întrebare pe mine m-a neliniștit teribil.
Textul din Ioan 14:6 – Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin „Mine”. – mi-a adus din adolescență și până în ziua de azi siguranța că El e Calea pe care trebuie să o urmez și Adevărul în care să cred. El ne oferă un plan pe care îl are cu noi, ne spune cum și pentru ce să ne trăim viața.
Poate că uneori mă încarc prea mult cu gânduri care nu mă ajută să ajung la Isus, care este Ținta finală. Îmi propun să îmi iau câteva minute în fiecare dimineață, pentru a mă conecta la scopul pe care îl am – cel de a avea privirea mereu îndreptată spre El.
Cu prietenie, Alis Ardelean
AMiCUS Cluj
