Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul!”
Luca 23:46
Încearcă să-ți imaginezi, pentru câteva secunde, care ar fi primele tale reacții dacă ai fi parașutat în centrul pădurii amazoniene, fără niciun dispozitiv de comunicare și fără niciun ajutor de orientare. De unul singur. Ce opțiune ai alege? Nu poți întreba pe nimeni. Pericolul fiarelor sălbatice, al naturii însăși te pândește la orice pas. Suntem doar într-o zonă de exercițiu și deja ne prinde fiorul fricii.
Isus era în bătălia de dinaintea morții. Deposedat de absolut orice ajutor, uman sau divin, singur în fața hotarului negru al morții, avea de făcut o alegere. Va păși desprins de speranță sau va încerca ancora rămasă din partea Cerului? A ales să-Și pună toată speranța într-un singur loc. La Dumnezeu.
Este lecția unică, fără comentarii, pentru omul tentat să creadă că poate trece necunoscutul prin ambiție, inventivitate și aventura riscului. Să nu crezi că un cap, o doză de nebunie, o inimă crudă sau un curaj glazurat te va transforma peste noapte într-un erou de manual. În fața viitorului încapsulat de necunoscut, a fazelor de creștere și formare imposibil de controlat, nu te poți baza pe nimic stabil. Îți rămâne decizia lucidă și principiul speranței pus în brațele divine. Leagă-ți azi ființa de Dumnezeul cerurilor și înfruntă necunoscutul prin ochii Lui.
Roagă-te să ai o minte aerisită și lucidă în fața necunoscutului.
Provocare: Memorează versetul de azi și încrede-te în Dumnezeu!
