Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
Matei 4:1
Niciodată nu te-ai întrebat cât de complicată a fost perioada în care ai învățat să umbli. Faptul că umbli, pentru tine, este o realizare normală. Până la urmă, de ce ne-am încărca conștiința cu mărunțișuri ce nu au noimă în discursul vieții? Noi suntem pragmatici. Nu irosim timpul pe chestiuni fără semnificație. Aparent… ai dreptate. Dar, în fondul discuției, procesul punerii unui copil din poziția de patru picioare în poziția de biped nu este o sarcină ușoară.
Părintele are un rol esențial. Încurajările sunt doza de energie și curaj. Disponibilitatea de a petrece timp repetitiv este partea de sacrificiu. Măiestria adevărată se vede atunci când părintele definește traseul. A învăța un copil mersul înseamnă scoaterea obiectelor de pe traseu. Eliminarea obstacolelor și oferirea unui loc unde pașii pot să fie realizați în siguranță. Grija părintelui exemplifică grija lui Dumnezeu pentru tine. A da mâna lui Dumnezeu este un act de accept al credinței. Învățarea mersului cu Dumnezeu este actul superior al încrederii. Despre asta este vorba aici. Când mergi cu Dumnezeu, vei auzi conștiința vorbindu-ți. Duhul Sfânt te va conduce pe trasee dificile din punctul tău de vedere, dar optime din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Ești pregătit să pornești azi pe traseul Duhului?
Roagă-te pentru un traseu al biruinței.
Provocare: Ține conștiința deschisă la glasul Duhului Sfânt.
